Așa se spălau românii acum 150 de ani

În 1866, un medic român scria că existau oameni care „fugeau de apă” și care nu se scăldaseră decât o singură dată în viață: la botez. Dar cât adevăr era în această afirmație? În acest episod din **CRONICI OBSCURE**, descoperim ce au scris medicii care au cercetat satele românești între 1860 și 1910, cum se spălau țăranii în viața de zi cu zi și ce nu înțelegeau întotdeauna cei care îi observau: sărăcia, apa cărată cu găleata, casele de pământ și iernile lungi. Vorbim despre leșia făcută din cenușă, despre spălatul de duminică înainte de biserică, despre obiceiurile legate de scăldatul în râu și despre ce s-a schimbat — sau nu — până în anii 1930. *Erau țăranii români cu adevărat atât de neîngrijiți sau realitatea era mai complicată decât credeau medicii vremii?* 📚 *SURSE PRINCIPALE* • Constantin Bărbulescu, *România medicilor. Medici, țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910*, Humanitas, 2015 • Anton Maria Del Chiaro, Revoluțiile Valahiei (ediția originală, Veneția, 1718; traducere de S. Cris-Cristian, Iași, 1929) • Simion Florea Marian, *Nașterea la români. Studiu etnografic*, București, 1892 • Romulus Antonescu, *Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești*, cIMeC, articolul „Leșie” • Bogdan Bucur, „A Hypothesis on the Origin and Synchrony of the Romanian and Western Medical Sociology”, *Sociologie