„Nu trage, dom’ Semaca!” — Tragedia și taina marelui actor

Adevărata viață a legendarului Gheorghe Dinică depășește orice scenariu de film: de la copilăria marcată de sărăcie în Giulești și supraviețuirea miraculoasă în urma bombardamentelor din 1944, până la cele trei încercări de a intra la Institutul de Teatru. Considerat cel mai mare „ticălos” al cinematografiei românești datorită unor roluri memorabile precum Lăscărică în „Cu mâinile curate” alături de Sergiu Nicolaescu, Bastus în „Columna”, Stănică Rațiu în „Felix și Otilia”, Paraipan în „Un comisar acuză” sau apariția antologică din „Filantropica” lui Nae Caranfil, Dinică a fost în realitate un om de o modestie rară și un boem desăvârșit. Descoperă povestea nopților albe de la cârciuma „Șarpele Roșu”, muzica lăutărească și melodia nemuritoare „Sunt vagabondul vieții mele” cântată alături de Nelu Ploieșteanu și Ștefan Iordache, prietenia de o viață cu Marin Moraru, dar și căsătoria târzie și neașteptată cu Gabriela Georgeta. Detaliile biografice, mărturiile și episoadele din culise sunt reconstituite din interviurile de epocă ale actorului, amintirile regizorilor Sergiu Nicolaescu și Andrei Blaier, relatările colegilor de breaslă Horațiu Mălăele, Radu Beligan și Diana Lupescu, mărturiile directe ale cascadorului Adrian Ștefănescu și ale muzicianului Nelu Ploieșteanu, arhivele revistelor de teatru din anii ’80, declarațiile soției sale și buletinele medicale ale Spitalului de Urgență Floreasca din noiembrie 2009