Haggadah live: Cina de Taină și pe înțelesul iudeilor. Ea începe Paștele Jertfirii&Învierii Mielului

Citiți Isaia 53! La ora Cinei de Taină, după Liturghie și masa agapică, împărtășindu-vă faptele Paștelui Jerfei, Sabatului și Învierii lui Mesia cu Liviu Mihaiu și Mircea Pușcașu. https://dogmaticaempirica.wordpress.c... https://dogmaticaempirica.wordpress.c... https://dogmaticaempirica.wordpress.c... https://misiuneinafrica.wordpress.com... https://misiuneinafrica.wordpress.com... Liturghia vesperală a Cinei de Taină cu rânduiala spălării picioarelor, zisă din Joia Mare este, de fapt, în Vinerea Mare, după apusul soarelui zilei de Joi. Cu ea debutează Triduum-ul Pascal, prima sa zi fiind Vinerea Mare, cu marile fapte ale Jertfei răscumpărătoare a Mielului ce ia asupra păcatele celorlalți (jertfa țapului ispășitor cu al cărui sânge intra marele arhiereu evreu în Sfânta Sfintelor dincolo de catapetasma o dată pe an - , semn al Raiului închis omenirii). Jertfa lui Hristos începe la Cină, unde deja Se frânge și Se oferă pe Sine, învață prin cuvânt (marele discurs surprins în Evanghelia după Ioan) și ne arată Calea Sa, cea a smereniei și iubirii slujitoare jertfelnic (spălarea picioarelor). Așa cum prin această Liturghie vesperală începe Paștele Crucii, tot printr-o Liturghie Vesperală începe și Paștele Învierii, sâmbătă după-amiază (numită impropriu Liturghie a Sâmbetei Mari de vreme ce se face după ce se cântă miezul primei slujbe a Învierii, Vecernia, și se citește prima Evanghelie a Învierii). Paștele este o trecere de la robie la libertate care începe cu o cină pascală și se rememorează cu o cină pascală. Chiar și de evreii talmudici de azi. E clar ca a început Paștele cu Cina de Taină vesperală din Joi spre Vinerea Mare (trecerea se face treaptat,de la un ceas al zilei la altul,de un monument al zilei la altul, lca în CeasurileÎmpărătești din VinereaMare sau ca la oricare dintre cele 7 laude zilnice sau slujbe ale orelor). Se vorbește mult despre trădarea lui Iuda și femeia păcătoasă și în Denia (deci slujba de dimineață sau de cu noapte, ca priveghere) a JoiiMari pentru că ea ne pregătește pentru Liturghia ce va urma seara, înspre Vineri, și cu care începe Paștele. De aceea,deja din această zi, se și renunță la metanii și îngenunchieri la slujbe.Deja prăznuim,dar și pătimim. Stăm în picioare ca de praznic, verticali, restaurați deja, gata de Împărăție - dar și precum evreii care au stat în picioare, încinşi, gata de plecare spre libertate, spre Pământul Făgăduinței, după ce cinăm mistic cu Hristos, mâncându-L pe El ca adevărat Miel Pascal cu al Cărui Sânge ne izbăvim de urgia lui Dumnezeu contra întâilor născuți ai idolatrilor ce se închină la dumnezei falși și sclavesc / împilează poporul lui Dumnezeu. Îl mâncăm astfel Joi spre Vineri seara punând și masă de cină obișnuită o dată în zi (în prelungirea cinei euharistice, dar singura dezlegare la ulei și vin din SăptămânaMare), după ce am ajunat până seara și ne Împărtășim cu El. Vom mai mânca cu El, ca El, din rodul viței care este El, de abia după două zile, adică Sâmbăta după amiaza, când începe Duminica Învierii. "Nu voi mai mânca și nu voi mai bea din rodul viței până când nu voi veni întru Împărăția Tatălui Meu". Această așteptare până în după-amiaza dinspre Duminica Învierii arată că Împărăția lui Hristos a venit deja prin ÎnviereaSa. Dar știm și că ne vom împărtăși mai întipărit de El (Care deja este noi) în Ziua cea Neînserată a Împărăției Sale Ce va veni la a Doua Venire, cea întru Slava Sa. Iar acea zi fără sfârșit este pregustată în Săptămâna. Luminată care este o săptămână/ șapte zile/o septantă ca o zi. Deci, de aceea putem spune că prăznuim postind și postim prăznuind. Stăm în picioare, ne unim cu El prin Împărtășire, dar și pătimim Împreună cu El, plini deja de El Euharistic. Stăm cu pace pentru că avem Mielul deja noi de la Cina de Taină și,de fapt,de la Baia spălării Botezului. Și stăm chiar nemâncați. Nu doar în sens de postire, ci împreună pătimire. Cu Hristos, Care nu a mai mâncat până după Înviere cu apostolii, dar cumva și ca o gustare a despătimirii-căci sfântul Ioan Damaschin spune că unul dintre chinurile iadul este tocmai pofta patimii neîmplinite care te stăpânește și te face să pătimești.