Familia Barbu - Eu n-am avut vreodată

1. Eu n-am avut vreodată s-aduc vreun dar, Isuse, pentru iubirea care mi-ai pus-o căpătâi, /: doar dragostea curată şi dorurile duse şi-nveşmântate-n soare mi-au fost la fel ca-ntâi. :/ R: /:Iubirea, o, numai iubirea, lumină din inima mea, să-Ţi cânte în graiuri nespuse, o, Doamne Isuse, aş vrea! :/ 2. Şi n-am iubit Isuse cuvinte de-nchinare, nici rugă de mărire cum aş dori să pot, /: căci graiuri nemaispuse în veac n-ar fi în stare s-arate ce sfinţire e-n harul Slavei tot. :/ 3. Nici n-o să am cuvinte topite în iubire, nici dragoste aprinsă cât aş dori s-adun. /: De-aş vrea să-Ţi spun prea multe, Ţi-aş scade din mărire, căci slova e prea strâmtă, oricum aş vrea s-o spun. :/ 4. Dar o să am odată o harfă fără seamăn, ce-Ţi va cânta-mpreună cu zeci de mii de sfinţi, /: când veşnicia toată va fi cu mine geamăn, ca-n cea mai dulce strună - cântările fierbinţi. :/