Riga Crypto și lapona Enigel – pe muzică faină – Romanian Poetry Song

Dacă nu ați avut niciodată răbdare să descifrați poezia asta criptică funny, poate mai încercați o dată pe muzică vioaie. Riga Crypto și lapona Enigel, celebra poezie a lui Ion Barbu, transpusă pe muzică originală cu o ușoară influență folclorică. Ritmul vesel fain și atmosfera de basm straniu pun în valoare una dintre cele mai criptice, jucăușe și memorabile povești din poezia românească modernă. Poezia urmărește întâlnirea dintre Crypto, regele-ciupearcă, legat de lumea umbrei, a umezelii și a somnului vegetal, și Enigel, lapona care vine din ținuturile reci și se închină soarelui înțelept. Din această confruntare dintre răcoare, lumină, instinct și aspirație se naște o baladă modernă cu aer de basm, simboluri puternice și o muzicalitate aparte. ✨ Urmărește poemul pe capitole: 00:00 - Introducere: Cântecul menestrelului la spartul nunții 01:27 - Prezentarea lui Riga Crypto și a Laponei Enigel 02:31 - Întâlnirea și chemarea lui Crypto 03:31 - Refuzul lui Enigel și închinarea la Soare 04:28 - Transformarea tragică a regelui-ciupearcă 05:41 - Destinul lui Crypto: Nunta cu măselarița Riga Crypto și lapona Enigel - de Ion Barbu Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona Enigel Și Crypto, regele-ciupearcă! Nuntaș fruntaș! Ospățul tău limba mi-a fript-o, Dar, cântecul, tot zice-l-aș, Cu Enigel și riga Crypto. Zi-l menestrel! Cu foc l-ai zis acum o vară; Azi zi-mi-l strâns, încetinel, La spartul nunții, în cămară. * Des cercetat de pădureți În pat de râu și-n humă unsă, Împărățea peste bureți Crai Crypto, inimă ascunsă, La vecinic tron, de rouă parcă! Dar printre ei bârfeau bureții De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereții. Și răi ghioci și toporași Din gropi ieșeau să-l ocărască, Sterp îl făceau și nărăvaș, Că nu voia să înflorească. În țări de gheață urgisită, Pe-același timp trăia cu el, Laponă mică, liniștită, Cu piei, pre nume Enigel. De la iernat, la pășunat, În noul an, să-și ducă renii, Prin aer ud, tot mai la sud, Ea poposi pe mușchiul crud La Crypto, mirele poienii. Pe trei covoare de răcoare Lin adormi, torcând verdeață: Când lângă sân, un rigă spân, Cu eunucul lui bătrân, Veni s-o-mbie, cu dulceață: Enigel, Enigel, Ți-am adus dulceață, iacă. Uite fragi, ție dragi, Ia-i și toarnă-i în puiacă. Rigă spân, de la sân, Mulțumesc Dumitale. Eu mă duc să culeg Fragii fragezi, mai la vale. Enigel, Enigel, Scade noaptea, ies lumine, Dacă pleci să culegi, Începi, rogu-te, cu mine. Te-aș culege, rigă blând... Zorile încep să joace Și ești umed și plăpând: Teamă mi-e, te frângi curând, Lasă. - Așteaptă de te coace. Să mă coc, Enigel, Mult aș vrea, dar vezi, de soare, Visuri sute, de măcel, Mă despart. E roșu, mare, Pete are fel de fel; Lasă-l, uită-l, Enigel, În somn fraged și răcoare. Rigă Crypto, rigă Crypto, Ca o lamă de blestem Vorba-n inimă-ai înfipt-o! Eu de umbră mult mă tem, Că dacă-n iarnă sunt făcută, Și ursul alb mi-e vărul drept, Din umbra deasă, desfăcută, Mă-nchin la soarele-nțelept. La lămpi de gheață, supt zăpezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cercetează. Mă-nchin la soarele-nțelept, Că sufletu-i fântână-n piept, Și roata albă mi-e stăpână, Ce zace-n sufletul-fântână. La soare, roata se mărește; La umbră, numai carnea crește Și somn e carnea, se dezumflă, Dar vânt și umbră iar o umflă... Frumos vorbi și subțirel Lapona dreaptă, Enigel, Dar timpul, vezi, nu adăsta, Iar soarele acuma sta Svârlit în sus, ca un inel. Plângi, preacuminte Enigel! Lui Crypto, regele-ciupearcă. Lumina iute cum să-i placă? El se desface ușurel De Enigel, De partea umbrei moi, să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfială, Se oglindi în pielea-i cheală. Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inimă plesnește, Spre zece vii peceți de semn, Venin și roșu untdelemn Mustesc din funduri de blestem; Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână, Iar la făptură mai firavă Pahar e gândul, cu otravă, Ca la nebunul rigă Crypto, Ce focul inima i-a fript-o, De a rămas să rătăcească Cu altă față, mai crăiască: Cu Laurul-Balaurul, Să toarne-n lume aurul, Să-l toace, gol la drum să iasă, Cu măsălarița-mireasă, Să-i ție de împărăteasă. ​ Dacă v-a plăcut această adaptare a „Luceafărului întors” din literatura română, nu uitați să apăsați pe butonul de Like, să vă abonați la ‪@BibliotecaGalactica‬ ❤️ #MuzicaRomaneasca #RomanianMusic #RomanianPoetry #IonBarbu #PoezieRomaneasca #funnymusic #epicsoundtrack #BibliotecaGalactica