Lucruri neglijate despre credință

Credință, darul credinței, încredințare. Trei lucruri deosebite în viața celor credincioși. Studiu biblic: Credința, darul credinței și încredințarea Asemănări și deosebiri Introducere În Noul Testament apar trei concepte apropiate, dar distincte: credința, darul credinței și încredințarea (convingerea personală înaintea lui Dumnezeu). Deși toate sunt legate de relația omului cu Dumnezeu, ele au scopuri și manifestări diferite. I. Credința – temelia vieții creștine Definiție Credința este răspunsul omului la revelația lui Dumnezeu și încrederea în persoana și promisiunile Lui. Versete-cheie: Evrei:1 – „Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite...” Romani:17 – „Credința vine în urma auzirii...” Efeseni:8 Caracteristici este necesară tuturor credincioșilor; conduce la mântuire; crește prin Cuvântul lui Dumnezeu; produce ascultare și perseverență. Aplicație Fără credință nu putem avea o relație autentică cu Dumnezeu. II. Darul credinței – o lucrare specială a Duhului Sfânt Definiție Darul credinței este o manifestare supranaturală a Duhului Sfânt prin care Dumnezeu oferă unei persoane o încredere extraordinară pentru o situație sau o lucrare specifică. Versete-cheie: 1 Corinteni:9 1 Corinteni:7-11 Caracteristici nu este primit de toți credincioșii; este unul dintre darurile spirituale; este dat după voia Duhului Sfânt; apare pentru zidirea Bisericii. Exemple biblice Ilie pe Carmel. Daniel în groapa cu lei. Petru când spune slăbănogului: „În Numele lui Isus Hristos... scoală-te!” Aplicație Nu confundăm credința necesară fiecărui creștin cu darul credinței, care este o înzestrare specială pentru anumite împrejurări. III. Încredințarea – convingerea personală înaintea lui Dumnezeu Definiție Încredințarea reprezintă convingerea lăuntrică pe care o are un credincios într-o anumită problemă în care Scriptura nu dă o poruncă explicită. Versete-cheie Romani:5 Romani:22-23 „Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.” Caracteristici este personală; nu trebuie impusă altora; trebuie să fie în armonie cu Scriptura; este legată de conștiință și maturitate spirituală. Aplicație Creștinii pot avea încredințări diferite în aspecte secundare, fără ca aceasta să afecteze unitatea în Hristos. Asemănări Cele trei au câteva elemente comune: 1. Își au izvorul în Dumnezeu. 2. Se bazează pe lucrarea Duhului Sfânt. 3. Îl conduc pe credincios spre ascultare. 4. Sunt exercitate în dependență de Dumnezeu. 5. Contribuie la maturizarea spirituală. Deosebiri Credința Darul credinței Încredințarea Este pentru toți credincioșii. Este oferit doar unora. Este personală. Este baza mântuirii și a vieții creștine. Este pentru situații și slujiri speciale. Se aplică în domenii unde Scriptura lasă libertate. Crește prin Cuvânt. Este o manifestare a Duhului. Se formează prin maturitate, rugăciune și luminarea Scripturii. Ne apropie de Dumnezeu. Zidește Biserica. Păstrează pacea conștiinței și respectul reciproc. Concluzie Credința este fundamentul vieții creștine și este indispensabilă fiecărui credincios. Darul credinței este o capacitate supranaturală dată de Duhul Sfânt pentru împlinirea unor lucrări sau pentru biruință în situații extraordinare. Încredințarea este convingerea personală a unui credincios cu privire la aspecte în care Dumnezeu lasă libertate de conștiință, cerând însă ca aceasta să fie exercitată cu dragoste și fără judecarea altora. Idee centrală Credința ne aduce la Hristos; darul credinței ne echipează pentru lucrare; încredințarea ne călăuzește în deciziile personale, păstrând o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu.