Ultrașii nu mor niciodată!

=ultrașii nu mor niciodată!= Când au ales drumul ăsta, n-au semnat un contract pe câțiva ani și nici n-au cumpărat un simplu bilet la spectacol. Și-au legat destinele de niște culori care dor, care ard și care îi definesc în fiecare zi de pe pământ. Nu sunt aici doar ca să treacă timpul. Lasă o bucată din ei pe betoanele alea reci, meci de meci, an de an. Fiecare strigăt e o cărămidă pusă la un monument care nu se va prăbuși niciodată, o moștenire lăsată celor care vor veni după ei să ducă steagul mai departe. Se spune despre ultrași că sunt nebuni, că își risipesc tinerețea, banii și energia pentru o minge și un stadion. Dar ei, cei din afara acestui templu de beton, nu vor înțelege niciodată ce înseamnă să simți cum îți explodează pieptul când se aprind torțele și fumul devine aerul pe care îl respiri. Nu au cum să priceapă ce înseamnă să-ți pierzi vocea pentru Dinamo, să simți vibrația pământului sub picioare sau cum se strâng rândurile, umăr la umăr, când toți ceilalți te vor la pământ și îți cântă prohodul. Atunci când lumea îi crede morți, ei doar redevin lupi. Pentru ei, „Câini până la moarte,și dincolo de ea!” nu e un simplu slogan de pus pe fular. Este un jurământ de sânge, ceva tatuat direct pe inimă, pe care nicio retrogradare, nicio criză și nicio furtună nu o pot șterge. Oamenii sunt trecători. Peluzele se schimbă, generațiile se predau una alteia, dar spiritul rămâne neatins și nemuritor. Ei par băieții duri.. Dar au mereu în gând și suflet în tovarăș de brigadă plecat prea repede... Scaunele lor au rămas goale pe stadion, dar amintirea lor nu are moarte.. Pentru că în Peluză există o lege nescrisă: ultrașul nu moare niciodată! Cei care au pus bazele brigăzilor, cei care au sângerat în deplasări și au apărat steagurile cu prețul libertății sau al vieții, îi privesc acum din „Peluza din Cer”. Ei nu sunt absenți. Ei trăiesc în pânză pe care o ridică spre cer, prin fiecare tobă care bate în ritmul inimilor lor,și prin fiecare puști care îmbracă pentru prima dată tricoul brigazii ,și învață să trăiască în onoare. Pentru că dincolo de viață,și de moarte,exista DINAMO!