(1893, Transilvania) Frații Munteanu — ofereau mai mult decât supă de călătorilor

În 1893, comerciantul Ștefan Dracul căută adăpost la hanul fraților Munteanu din munții Transilvaniei, dar descoperă că aceștia sunt canibali care omoară călătorii și îi servesc ca mâncare. După ce află adevărul îngrozitor despre "specialitatea casei", Ștefan fuge prin furtuna de zăpadă, urmărit de frații criminali prin pădurea înghețată. Găsește refugiu la coliba bătrânei Ileana, dar aceasta îl trădează din frică, dezvăluind că întreaga comunitate este complice la aceste orori. În confruntarea finală, Ștefan ucide pe Nicolae în timpul luptei pentru pistol, iar Vlad, devastat de pierderea fratelui, se sinucide. Deși frații Munteanu mor, Ștefan realizează că rețeaua canibalilor din munții Transilvaniei este prea mare și prea adânc înrădăcinată pentru a fi distrusă. Tradiția îngrozitoare, care se perpetua de generații din vremurile foametei, va continua să existe în umbra munților. Comerciantul scapă cu viața, dar știe că adevăratul coșmar - o întreagă cultură construită pe teroare și supraviețuire prin canibalism - rămâne în aceste ținuturi îndepărtate.