Dimitrie Cantemir: limba vorbită de locuitorii din Țara Moldovei

În opera sa fundamentală, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, cel mai mare cărturar al Moldovei epocii sale, Dimitrie Cantemir, abordează direct problema originii comune, a numelui și a limbii vorbite în spațiul românesc. Scrisă inițial în latină, lucrarea a fost tradusă de autor însuși în ceea ce el numea explicit „limba noastră românească”. Cantemir subliniază unitatea istorică a provinciilor, amintind că actualele țări române au format în trecut un singur stat unitar, argument susținut și de terminologia diplomatică a vremii, unde termenul generic folosit era cel de volohi. Cărturarul afirmă categoric că locuitorii din Valahia, Transilvania și Moldova vorbesc exact aceeași limbă, singura diferență constând în nuanțele de pronunție, cea din Muntenia fiind considerată mai aspră. Pentru a exemplifica, el oferă comparativ cuvinte precum giur/jur, Dumnezeu/Dumnezău sau acmu/acuma, demonstrând că specificul regional nu anulează unitatea graiului. Cantemir merge până la a descrie amuzat diferențele regionale de pronunție dintre bărbații și femeile din Moldova (cum ar fi bine/ghine sau piatră/chiatră), concluzia fiind evidentă: utilizarea termenului de „limbă moldovenească” nu desemna sub nicio formă o limbă separată de cea română, toți locuitorii fiind descriși ca descendenți ai romanilor și numiți, încă de la descălecatul lui Dragoș Vodă, români. #DimitrieCantemir #LimbaRomână #IstoriaRomânilor #HroniculVechimei #UnitateLingvistică