Lectia de istorie 3 - Romanitatea romanilor

Vă rugăm să dați like și share. Vă mulțumim. Facebook:   / oradeistorieofficial   Google+: https://plus.google.com/+Oradeistorie... Romanitatea românilor în viziunea istoricilor Introducere Perioada imediat următoare retragerii aureliene a administrației și a armatei a reprezentat pentru Dacia o epocă foarte grea. Din contopirea autohtonilor daci cu elementele latine colonizate de către Imperiul Roman, deocamdată aflată în curs de desăvârșire, era pe cale să rezulte o nouă populație: strămoșii noștrii daco-romani. Ceea ce amenința acest proces era marea migrație a popoarelor nomade, care a debutat începând cu secolul al II-lea d.Hr. Este vorba despre o multitudine de astfel de popoare, în primul rând germanice, dar și de alte origini. Populația autohtonă vorbea o limba latină populară, sau mai bine zis vulgară, dar a mai păstrat şi cuvinte din limba dacică. După abandonarea provinciei Dacia de către romani, procesul de romanizare a continuat. Atunci s-a desfăşurat etapa postromană a romanizării, când şi dacii liberi, care nu făcuseră parte din provincia Dacia, intrând în contact cu daco-romanii, s-au romanizat. Deoarece la nord de Dunăre a continuat să trăiască o numeroasă populaţie daco-romană, vorbitoare de limbă latină, statul roman nu a întrerupt legăturile cu locuitorii de pe acest teritoriu. Într-adevăr, în timpul împăraților Constantin cel Mare (306-337) și mai apoi Iustinian (527-565), imperiul revine militar și politic în teritoriile de la nord de Dunăre, adică în Dacia. Creştinismul a avut, la rândul său, o contribuţie importantă în procesul de romanizare a autohtonilor, noua credinţă fiind răspândită în limba latină de misionarii veniţi din imperiu. De asemenea, Dobrogea de astăzi a făcut parte din Imperiul Roman de Răsărit sau Bizantin până în anul 602, când primele invazii slave au dus la pierderea ei.