Românii se uitau la televizor doar 2 ore pe seară în anii '80 — de ce s-a oprit?

Românii se uitau la televizor doar 2 ore pe seară în anii '80 — de ce s-a oprit? Închipuie-ți o seară de marți în anii '80: imnul, apoi două ore, apoi ecranul se stinge. La ora opt fără șapte minute se aude imnul, iar la zece fără două răsună Hora Unirii. Un singur canal, de luni până vineri. Cine a hotărât că o țară întreagă se uită la televizor doar două ore pe seară? Încotro își întorceau oamenii antenele? Și ce a făcut un decret din toamna lui 1988, ceva ce nimeni nu aștepta? Despre ce este filmul Pornim de la o seară de marți, așa cum o arată grila din versiunea în limba engleză a Wikipediei: două imnuri, două ediții de Telejurnal, emisiuni speciale dedicate lui Ceaușescu și, la ora nouă, un film, o piesă sau o operă. Ascultăm amintirile Vioricăi Bucur, care a făcut Gala desenului animat, scrisoarea muncitorului Teodor Briscan și povestea unui bărbat din Timișoara, în vestul țării, la granița cu Iugoslavia. Mergem în ședința de guvern din 1985, așa cum o povestește generalul Dumitru Nicolae, director general al Radioteleviziunii Române, într-un interviu din 1997: televiziunea să funcționeze zilnic „numai două ore”, între ora opt și ora zece seara. Vedem explicațiile date măsurii: economisirea energiei, datoria externă, controlul programului. Vedem ce încăpea în două ore: emisiunea Omagiu din 7 ianuarie 1987 a luat 75 de minute din cele 120 ale serii. Apoi privim înapoi, de la Studioul Experimental din 1955 la culoarea amânată. Urmărim antenele: spre sud, ca să se prindă televiziunea bulgară, și în vest, spre Belgrad și Budapesta. Capitole 0:00 Imnul, două ore și ecranul care se stinge 1:24 O seară de marți: grila de la ora opt la ora zece 5:24 Cine aștepta orele acelea: Gala desenului animat, Briscan, Timișoara 10:20 Generalul Dumitru Nicolae și ședința din 1985 15:52 Ce încăpea în două ore: Omagiu, Cântarea României, filmul întrerupt 20:54 De la Studioul Experimental din 1955 la peste cinci mii de ore pe an 30:23 Culoarea: promisă, amânată și greu de găsit 35:48 Mai multă culoare, mai puțină seară: anii 1978–1984 40:09 Antenele spre sud: televiziunea bulgară 44:21 Vestul țării: Belgrad, antene Yagi, desene animate sârbești 47:57 Fotbal pe antene: meciurile care nu s-au văzut 50:06 Decretul din 14 octombrie 1988: o oră în plus 51:38 Ce a umplut ora în plus: luni seara, scrisorile, Vibrant omagiu 55:04 Revelionul și zilele din decembrie 1989 58:18 După revoluție: Programul doi, Mondialul din 1990 59:19 Tu ce vedeai la ora opt seara? Povestea ta Dacă ați trăit anii aceia, ce vedeați la ora opt seara? Prindeați televiziunea bulgară, sârbă sau maghiară? Ce antenă era pe acoperișul blocului? Scrieți-ne în comentarii, cu orașul și anul, dacă le țineți minte. Fiecare amintire contează. Dacă nu ați trăit anii aceia, întrebați-i pe părinții sau pe bunicii dumneavoastră. Surse Europa Liberă / Radio Europa Liberă (scrisorile ascultătorilor) Christian Science Monitor Scînteia (decretul din 14 octombrie 1988) Evenimentul Zilei Historia (interviul cu Viorica Bucur) Rador (arhiva de istorie orală a Radio România); Digi24; Adevărul; Playtech; Bursa; Radio România Internațional; Radio Constanța Cercetări academice: Dana Mustață; Annemarie Sorescu-Marinković (Balcanica); Wilson Center; Universitatea Loughborough; revista Martor Wikipedia (în engleză și în română, folosită cu rezerve) Fotografii de arhivă (Wikimedia Commons): Fortepan, donatori Urbán Tamás, Nagy József, tm, Vova, Németh Tamás, MHSZ, Varga Katalin, Várhelyi Iván, Erky-Nagy Tibor, Sütő András, Mácsy Ildikó (CC BY-SA 3.0); Mugurvandenburg, Kunok Kipcsak, JopkeB, Lklundin, Neoclassicism Enthusiast (CC BY-SA 4.0); Felix O (CC BY-SA 2.0); Mărioara Salvanu, Willy Pragher (CC BY 4.0); Răzvan Rotta (CC BY 2.5); Anefo, Zaiar, GROTESQUE IMAGES (CC0); restul sunt din domeniul public, unele cu autor necunoscut. Despre imagini și voce Scenele care încep cu „Închipuie-ți” sunt reconstituiri construite din detalii confirmate de surse, nu documente. Imaginile sunt fotografii de arhivă și cartonașe grafice. Vocile naratorului și ale martorei sunt generate cu inteligență artificială. Unde sursele diferă între ele sau lipsesc, spunem asta deschis. Sursele nu spun cine a propus hotărârea din 1985 și ce s-a difuzat în ora adăugată în 1988. Cifra de 3 713 000 se referă la oameni cu acces la televizor, nu la aparate. Reducerea la două ore este datată în 1985 de cele mai multe surse, iar unele spun „după 1984”. Ce nu se știe nu este completat din imaginație.