Cât de greu îi va fi Iranului să își revină după război. Date oferite de Ștefan Onică în Mapamond

Iranul a încercat zilele trecute o lovitură surprinzătoare atacând bazele militare americane din Orientul Mijlociu. Tentativa a fost însă blocată iar răspunsul Washingtonului a fost unul pe măsură. Zeci de unități care aparțin Gardienilor Revoluției au fost lovite de rachete. De la începutul războiului, americanii au lovit peste 13 mii de ținte de pe teritoriul Iranului. Distrugerile suferite de iranieni în timpul atacurilor sunt uriașe. Potrivit unei analize a Foreign Policy, Iranul ar avea nevoie de zeci de miliarde de dolari doar pentru refacerea infrastructurii energetice, industriale și de transport afectate de război. Alte evaluări realizate în ultimele săptămâni estimează că un program complet de reconstrucție ar putea costa aproximativ 300 de miliarde de dolari. Vorbim de o sumă comparabilă cu produsul intern brut anual al țării. Problema este că Teheranul nu dispune de acești bani. Oficialii iranieni estimează că între 100 și 120 de miliarde de dolari din activele statului sunt blocate în bănci din străinătate din cauza sancțiunilor americane. O parte importantă din aceste fonduri se află în China, Coreea de Sud, Irak, Japonia sau Luxemburg. Și chiar dacă toate aceste active ar deveni disponibile, ele nu ar acoperi nici jumătate din costurile estimate ale reconstrucției. Mai mult, discuțiile purtate în ultimele luni privind o eventuală relaxare a sancțiunilor au vizat deblocarea unei sume de 6 până la 12 miliarde de dolari. Pentru economia iraniană este un ajutor important, dar insuficient în raport cu dimensiunea pagubelor. Situația economică era și așa, extrem de fragilă înainte de război. Iranul are o populație de peste 90 de milioane de oameni iar inflația a ajuns la cel mai ridicat nivel din istorie. În iunie indicele a ajuns la peste 88 de procente. Asta inseamna o reducere semnificativă a puterii de cumpărare și face ca materialele de construcții, tehnologia și echipamentele necesare reconstrucției să fie tot mai scumpe. Paradoxul este evident. Iranul deține unele dintre cele mai mari rezerve de petrol și gaze naturale din lume, însă sancțiunile îi limitează accesul la piețele internaționale. Exporturile continuă, în mare parte către China, dar sunt realizate cu discounturi importante și prin rețele comerciale ocolitoare. Statul încasează astfel mult mai puțin decât ar putea într-o piață liberă. Experiența acordului nuclear din 2015 este relevantă. Atunci, Teheranul anunța investiții străine de 37 de miliarde de dolari, însă fluxurile reale au rămas de ordinul câtorva miliarde anual, iar multe proiecte au fost abandonate după reintroducerea sancțiunilor în 2018. Din acest motiv, analiștii privesc cu prudență și actualele promisiuni de finanțare. Un lucru este clar pacea nu garantează și redresarea economică. Iranul poate repara drumuri, rafinării sau baze militare, dar fără acces la sistemul financiar internațional, fără investiții externe și fără deblocarea propriilor active, reconstrucția riscă să dureze ani sau chiar decenii. Mapamond, 2 august 2026, @InfoTVR @mapamond @Mapamond_TVRINFO #tvrinfo #mapamond #usa #trump #donaldtrump #iran #tehran #iranwar #iranconflict #ormuz #hormuz #hormuzstrait #stefanonica #onica #razvantiniche #tiniche