Când Pământul a Înghețat Dintr-odată — Epoca Dryasului Recent | Documentar pentru Somn

Documentarul de la Just About Earth prezintă Dryasul Recent (Younger Dryas), una dintre cele mai bruște răceli din istoria planetei, într-un ritm lent, gândit pentru adormit. Naratorul reconstituie cronologia: după ultimul maxim glaciar, în urmă cu circa 20.000 de ani, imensele calote din America de Nord, Europa de Nord și Asia au început să se retragă; nivelul mării era cu peste 100 de metri mai jos, iar lacuri gigantice de apă topită — printre care Lacul Agassiz — s-au format în spatele barajelor de gheață. Acum aproximativ 14.000 de ani, clima se încălzea: pădurile avansau, iar oamenii, printre care natufienii din Orientul Apropiat, începeau să se așeze și să recolteze cereale sălbatice. Acum circa 12.800 de ani, încălzirea s-a oprit brusc: în Groenlanda, temperaturile au scăzut cu 10–15 grade Celsius în câteva decenii. Epoca, numită după floarea arctică Dryas octopetala, a durat circa 1.200 de ani. Filmul expune ipotezele: revărsarea apelor dulci ale Lacului Agassiz în Atlanticul de Nord, care ar fi blocat circulația termohalină; erupțiile vulcanice; și controversata ipoteză a impactului unei comete, formulată în 2007, sprijinită de sfere de rocă topită și de niveluri ridicate de platină în sedimente, dar neverificată printr-un crater. Urmările au fost globale: tundra a înlocuit pădurile, megafauna — mamuți, mastodonți, pisici cu dinți de sabie — a fost împinsă spre extincție, cultura Clovis a dispărut, lacurile africane (Victoria, Tanganyika) s-au micșorat, Sahara s-a uscat, musonul indian s-a slăbit, iar incendii de amploare și furtuni de praf au lăsat urme în sedimente. Paradoxal, presiunea i-a împins pe unii natufieni spre cultivarea sistematică a grâului și a orzului. Acum circa 11.700 de ani, frigul s-a încheiat la fel de brusc: a început Holocenul. Agricultura, domesticirea caprelor și a oilor, așezări precum Ierihonul și Göbekli Tepe au pus bazele civilizației. La final, documentarul trage lecții pentru prezent: clima poate bascula rapid, iar circulația atlantică se slăbește din nou din cauza topirii calotei groenlandeze. Câteva detalii care nu apar în film: numele epocii vine de la Dryas octopetala, o floare arctică ale cărei polenuri apar abundent în sedimentele din acea perioadă, semn că tundra domnea acolo unde odinioară creșteau păduri. Potrivit Britannica (www.britannica.com/science/Younger-Dryas-climate-interval), în Centrul Groenlandei temperaturile erau cu aproape 14 grade mai mici decât astăzi, iar încălzirea care a pus capăt perioadei a durat doar 40–50 de ani. Un detaliu uimitor vine din carotele de gheață: răcirea de la început s-a produs în Groenlanda în mai puțin de trei ani, conform Wikipedia (en.wikipedia.org/wiki/Younger_Dryas). În timp ce emisfera nordică îngheța, emisfera sudică se încălzea, un semn că schimbarea a redistribuit căldura între oceane, nu a dispărut de pe planetă. Cercetări publicate în Nature (www.nature.com/articles/nature03617) au arătat prin simulări că cea mai mare cantitate de apă topită și gheață degajată la debutul epocii a ajuns de fapt în Oceanul Arctic, nu direct în Atlantic, ieșind prin Strâmtea Fram spre mările unde se formează apa adâncă nord-atlantică. Asta rafinează ipoteza clasică a Lacului Agassiz. Unii cercetători leagă epoca și de Revoluția Neolitică: frigul și seceta ar fi redus resursele zonei Levantului, determinând populația natufiană să devină mai mobilă și, eventual, să înceapă cultivarea cerealelor, deși legătura cu începutul agriculturii la sfârșitul perioadei este încă dezbătută.