Tudor Gheorghe Adio, doamnă

E trista toamna si e frig, si-afara ploua. Din ochii mei ning picaturi de calda roua. As vrea o clipa, doar, la ochii tai de foc sa ma-ncalzesc, Dorurile fruntii sa-mi topesc. In sufletu-mi se frang dureri nebanuite, Si se aprind aceleasi vesnice ispite, Si se desprinde-n simfonii de lacrimi fara de popas Cantecul iubirii fara glas. Adio, doamna! In sufletu-mi de-atata plans indoliat, Acum e toamna. Adio, doamna! Voi rataci de-acum de dor infrigurat In trista toamna. O, vis pierdut, Roman trecut, Al vietii drum Ce trist e-acum. Adio, doamna! In sufletu-mi drapelul negru s-a lasat, Acum e toamna. Adio, doamna! In sufletu-mi de-atata plans indoliat Acum e toamna. Adio, doamna! Voi rataci de-acum de dor infrigurat In trista toamna. O, vis pierdut, Roman trecut. Al vietii drum Ce trist e-acum. Adio, doamna! In sufletu-mi drapelul negru s-a lasat. Acum e toamna. O, vis pierdut, Roman trecut. Al vietii drum Ce trist e-acum. Adio, doamna! In sufletu-mi drapelul negru s-a lasat. Acum e toamna.