Despre instinct și presiunea de a fi mama anului | Diana Coman- Maternitatea dincolo de aparențe EP2

„Nu am fost pregătită. Nu mi-am dat seama cât de copleșitor poate să fie” este ceva ce spunem multe dintre noi, dupa ce devenim mame. Pentru Diana Coman, Profa de Social Media, maternitatea a venit cu multe frici, cu o oboseală despre care credea că va trece și cu o realitate pentru care, oricât te-ai documenta, nu există cu adevărat un manual. În acest episod din Maternitatea dincolo de aparențe, vorbim cu Diana –Specialist Social Media, consultant de strategie digitală, de peste 15 ani in industria comunicarii, creatoare de conținut și mamă – despre ce se întâmplă atunci când viața pe care o vezi din exterior nu seamănă deloc cu ceea ce trăiești în interior. Despre nopțile în care îți spui „hai că e doar o noapte, sunt 2, 10 și apoi îți dai seama că e o oboseală cu care înveți să trăiești”. Despre cât de important este să ai ceva care îți face plăcere, ceva care te ține conectată la tine, dincolo de rolul de mamă. Vorbim și despre cât din viața noastră personală alegem să arătăm online și despre ideea că autenticitatea nu înseamnă să arăți tot. „După mine, nu înseamnă să fii mai puțin autentic dacă arăți mai puțin.” Diana a ales să nu îl expună pe Matei în online, ci să îi învețe pe oameni cum să folosească social media. Iar de aici ajungem la una dintre întrebările importante ale generației noastre de părinți: cum îi ținem pe copii conectați la lumea reală într-o perioadă în care online-ul este peste tot? Pentru ea, răspunsul începe simplu: prin experiențe reale. Joacă, prieteni, oameni, curiozitate. Să meargă împreună și să întrebe, să descopere, să observe. Dacă vede un excavator, să întrebe cum funcționează. Să învețe să socializeze, să se împrietenească, să exploreze. Vorbim mult și despre instinctul unei mame și despre parentingul care nu funcționează întotdeauna ca în cărți. „Maternitatea a venit cu multe frici, dar instinctul este mai valoros decât orice.” Despre comunitățile de mame, sfaturile nesfârșite, documentarea continuă și presiunea de a te identifica într-un anumit „fel de mamă”. Despre cât de ușor transformăm maternitatea într-o competiție în care ne comparăm, ne judecăm și ne întrebăm dacă facem suficient de bine. Poate că nu avem nevoie de un concurs pentru „mama anului”. Poate avem nevoie să ne ajutăm mai mult. „Scopul este să ne ajutăm, să ne înălțăm una pe cealaltă. Putem să mutăm munții din loc dacă suntem disponibile una pentru cealaltă.” Diana vorbește deschis și despre ajutor, despre rolul soțului ei și despre cât de mult se schimbă lucrurile atunci când nu simți că trebuie să le faci pe toate singură. „E momentul tău. Eu o să fiu aici când tu nu ești.” Pentru că atunci când ai sprijin, poți să faci mult mai multe. Iar când înveți să ceri ajutor și să delegi, nu înseamnă că ești mai puțin mamă. Înseamnă că ai grijă și de tine. Vorbim si despre femeia care suntem inainte sa devenim mame. Despre iubirea pe care uităm uneori să ne-o oferim. Despre o generație de părinți mai conștienți de nevoile copiilor, dar care trebuie să învețe să fie atenți și la propriile nevoi. Despre diferența dintre sacrificiul pe care l-am văzut la generațiile dinaintea noastră și felul în care alegem noi să construim familia. Diana ne povestește și cum și-a construit un sistem de lucru care îi permite să fie constantă fără să ajungă la burnout: o singură zi dedicată creării de conținut, subiecte pregătite dinainte și un ritm care îi permite să rămână prezentă și în celelalte roluri ale sale. „Eu știu să cer ajutorul și să deleg. Mă costă dacă nu fac asta.” O conversație caldă și sinceră despre maternitate, identitate, frici, social media, limite, sprijin și despre libertatea de a-ți construi propriul fel de a fi mamă. Pentru că, dincolo de aparențe, nu există mama perfectă. Există o femeie care învață, în fiecare zi, să aibă grijă de copilul ei fără să uite de ea.