În 1986, un vânător a găsit în taiga un cal alb înșeuat… Purta rucsacul tatălui, dispărut în 1966!

Noiembrie 1986, regiunea Irkutsk. Grigori Matveevici Ostrikov, patruzeci și doi de ani, vânează singur de nouăsprezece sezoane pe sectorul nouă, Pârâul Lung, la o sută patruzeci de kilometri de satul Kondîr. Sectorul a fost al tatălui său, Matvei Gavrilovici, care pe trei decembrie 1966 a plecat pe gheața Kondei cu calul lui alb, Lebed, și cu rucsacul de prelată pe care fiul îi arsese literele M. G. O. N-a mai fost găsit niciodată. În seara aceea, Grigori n-a mers cu el. A ales balul de la club. Douăzeci de ani mai târziu, pe copacii de pe a treia cărare apar cruci proaspete, cu semnul tatălui, iar noaptea, lângă zimovie, nechează un cal care nu lasă urme. La Pârâul Sec, pe zăpada neatinsă, stă un cal alb înșeuat, cu o pată pe urechea stângă. La șa e legat rucsacul tatălui. Înăuntru: pesmeți încă moi și un ziar din doi decembrie 1966. Vin vânătorul-șef Kortnev, tânărul felcer Kostea și bătrânul evenk Udîgir, care în 1966 a mers patru zile pe urma calului. Udîgir le spune regula: calul venit de nicăieri nu se înșeuează și nu se deșeuează. Noaptea calul pleacă, dimineața se întoarce, iar în rucsac, sub biletul lui Grigori, apare răspunsul scris cu mâna tatălui: la mine e patru decembrie șaizeci și șase. Căpitanul de miliție Seleznev vine din Irkutsk cu dosarul vechi. Ceasurile se opresc la cinci pași de cal. Iar când Kostea scoate șaua, dimineața patul lui e gol, și pe o fotografie din 1966 el stă lângă Matvei Gavrilovici. #taiga #mister #horror #povestidenoapte #URSS #vânător #poveste Povestea este o operă de ficțiune în genul misterului și al hororului de arhivă; personajele, documentele, locurile și evenimentele sunt inventate.