Istoria romului: de la melasă aruncată în gropi la pirați, flotă și imperii coloniale

Romul s-a născut din ceva ce industria zahărului considera gunoi. Trestia de zahăr, domesticită inițial în Noua Guinee și transformată în cristale transportabile în India, a ajuns prin expansiunea colonială în Atlantic și în Caraibe. Plantațiile au descoperit că trestia trebuie tăiată și presată foarte repede, ceea ce a creat un sistem de muncă extrem de brutal, alimentat de sclavie. După cristalizarea zahărului rămânea melasa, o masă întunecată și lipicioasă aruncată adesea ca deșeu. Cineva a observat că fermentează și a distilat-o într-un alcool puternic. Tehnica europeană a alambicului s-a întâlnit probabil cu cunoștințe de fermentație aduse de africanii înrobiți, iar noua băutură s-a răspândit rapid. Romul a intrat în rațiile marinarilor, în comerțul atlantic, în piraterie și în schimburile care legau zahărul, alcoolul și comerțul cu sclavi. Povestea trece și prin faimoasa legendă a trupului amiralului Nelson transportat într-un butoi cu alcool, prin grog și prin transformarea ulterioară a romului într-un produs rafinat și global. În spatele sticlei de la bar se află o istorie construită din zahăr, colonii, muncă forțată și un deșeu care a devenit avere.