A.G.D. - Scrisoarea III (Mihai Eminescu)

Ecourile nemuritoare ale lui Eminescu lovesc cu aceeași putere și astăzi! 🇷🇴🔥 Timpul a trecut, dar strigătul națiunii rămâne același. Versurile din Scrisoarea III nu sunt doar istorie, ci o oglindă dureroasă a realității în care trăim. Nepăsarea, fudulia, fuga după căpătuială fără muncă și înstrăinarea de propriile valori încă ne apasă ca o ciumă. Dar cât timp mai avem în vene sânge de român și nu ne lăsăm îngenuncheați, speranța nu moare. Demnitatea nu se negociază!Ascultă piesa și lasă trezirea conștiințelor să înceapă. Voi ce ați face astăzi dacă spiritul justițiar s-ar întoarce printre noi? 📜 VERSURI: Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! Și această ciumă-n lume și aceste creaturi Nici rușine n-au să ieie în smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară, Îndrăznesc ca să rostească pân' și numele tău... țară! La Paris, în lupanare de cinismu și de lene, Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos... Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos? Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă, Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil, Drept științ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil, Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană... O, te-admir, progenitură de origine romană! Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece, Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă, Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela, Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa? Prea v-ați atătat arama sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate-odată ce sunteți - niște mișei! Da, câștigul fără muncă, iată singura pornire; Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei, Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni! © Copyright Adunarea Geto-Dacilor. Toate drepturile rezervate. #MihaiEminescu #AdunareaGetoDacilor #Patriotism #NeamulRomanesc #ScrisoareaIII #CumNuViTuTepesDoamne