CÂND N-OI MAI FI- Versuri MIHAIL COANDĂ; Muzica și interpretarea Suno Ai

Când n-oi mai fi Când n-oi mai fi, să nu mă plângi. Lasă urma pașilor mei neatinsă, chiar dacă timpul va trece peste ea cu tălpile lui grele și va încerca să șteargă ceea ce iubirea n-a putut șterge. Lasă pământul să crape acolo unde sufletul meu s-a odihnit, acolo unde am rămas uneori fără putere, cu toate drumurile închise înaintea mea și cu numele tău singura destinație posibilă. Aș vrea să simți durerea tălpilor mele când mă îndepărtam de tine, nu ca pe o pedeapsă, ci ca pe o mărturie. Fiecare pas mă costa o parte din mine. În urma mea rămânea omul care ar fi vrut să rămână, iar înainte mă aștepta obligația de a pleca. Nu voi pleca fiindcă nu te mai iubesc. Uneori, iubirea nu te ține lângă cineva, ci te face să porți în tine toată durerea despărțirii, fără să ai dreptul să-i schimbi sfârșitul. Voi pleca fiindcă nu-mi mai pot număra secundele. Am cheltuit toată agoniseala vieții ca să cumpăr drumul spre tine. Ani întregi adunasem în mine răbdări, renunțări, singurătăți, visuri pe care nu le-am spus nimănui și acea neînțeleasă putere de a o lua mereu de la capăt. Le-am dat pe toate pentru o clipă în care lumea nu mai avea nimic de cerut de la mine, pentru o clipă în care eram acolo, lângă tine, și nu-mi mai lipsea nimic. Poate că alții și-ar fi cumpărat o viață întreagă cu ceea ce am pierdut eu. Eu am ales o clipă și am primit în ea mai multă fericire decât aș fi putut duce în ani. De aceea, când n-oi mai fi, să nu socotești plecarea mea o înfrângere. Nu toate drumurile duc spre casă. Unele te duc până la omul iubit și se opresc acolo, ca și cum lumea ar fi uitat să mai construiască o întoarcere. Iar dacă vei găsi cândva o urmă adâncă în pământ, nu te grăbi s-o acoperi. Poate că acolo am ezitat ultima oară. Poate că acolo m-am întors cu gândul spre tine și am mai rămas o secundă în viața pe care mi-aș fi dorit-o. Nu-mi pune flori. Lasă vântul să treacă peste locul acela și, dacă se va opri o clipă, ascultă-l. S-ar putea să nu fie decât vântul. S-ar putea să fie amintirea unui om care a plecat cu toate bogățiile risipite și cu sufletul încă plin de tine. Fiindcă, dacă aș putea lua cu mine un singur lucru din tot ce-am trăit, n-aș lua anii, nici tinerețea, nici măcar drumul înapoi. Aș lua clipa aceea. Clipa în care te-am avut aproape și am înțeles, fără să-mi spună nimeni, că uneori o viață întreagă poate fi prea puțin pentru a cuprinde fericirea, dar și o singură clipă poate fi de ajuns pentru a-i da vieții un sens.