Silviu Brucan — comunistul care a organizat scrisoarea celor șase și apoi a dispărut din istorie

A fost, pe rând, comunist fanatic și critic al comunismului. A cerut condamnări la moarte prin articolele lui — și a semnat, decenii mai târziu, scrisori pentru drepturile omului. A fost, se spune, agent al Moscovei, dar și oaspete la Departamentul de Stat american. A slujit stalinismul cu o ferocitate rar întâlnită, apoi a devenit unul dintre cei care au răsturnat regimul. Silviu Brucan a fost prezent la fiecare cotitură a istoriei românești din ultima jumătate de secol — mereu influent, mereu în umbră, mereu supraviețuind. În acest episod urmărim omul cu o mie de fețe: de la ideologul feroce de la Scânteia care cerea capul unui alt ziarist, la ambasadorul de la Washington, la disidentul din Scrisoarea celor șase, la eminența cenușie a Frontului Salvării Naționale în decembrie o mie nouă sute optzeci și nouă. Punem față în față trei arhive — cea românească, cea sovietică și cea occidentală — despre cine a slujit, de fapt, acest om ajutat să plece în America chiar de șeful Securității. Iar la capăt, celebra lui frază despre cei douăzeci de ani de care românilor le-ar trebui ca să învețe democrația. Trădător sau erou? Un verdict simplu ar fi o minciună. Brucan e oglinda cea mai incomodă a unei întregi caste care a trecut lin de la comunism la postcomunism, fără să răspundă niciodată pentru nimic. Taguri: Silviu Brucan, Scrisoarea celor șase, revoluția română 1989, FSN, comunism România, Ion Iliescu, Petre Roman, Scânteia, stalinism, eminență cenușie, tranziția postcomunistă, Ceaușescu, disidență, Securitate, Războiul Rece, istoria României, documentar istoric, Oracolul din Dămăroaia, nomenclatura comunistă, CNSAS