Umbra lui Horia

Versuri de Aron Cotruş transpuse muzical într-o piesă folkrock cu accente dramatice, tensionate şi cu un final apoteotic. Melodie compusă cu ajutorul AI sub îndrumare creativă din partea lui teofan167. Umbra lui Horia În aceşti munţi din care foametea muşcă, surd s-aud şi greu, din când în când, ca din codrii răsculaţi ai unui crâncen gând, de răsunătoare răzmeriţi flămând, s-aud detunături de puşcă, prin vânăta veacului ceaţă... Moţi crunţi, macri la faţă, cu priviri ce te-ngheaţă, pe cai mărunţi, peste putrede punţi, suie şi coboară prin munţi... Sub nepăsătoarea, seaca boltă: coviltir pentru un viteaz norod nomad, creşte ca de cremene, brad lângă brad şi-n suflete, revoltă după revoltă. Ce trai mai amar ca de câine! Nu-i mămăligă, nu-i pâine... Ce va fi mâine, poimâine? Gândul, ca un om flămând, înapoi rămâne... Din mana pământului blagoslovită, nu-i şi pentru noi o fărâmă de pită?! Este scris undeva pentru moţi, să moară de foamete toţi?! Ce obrăzare de neguri şi sloi, împarte iar foametea pe-aici, pe la noi! Umblă pe uliţi ca lingoarea, ca ciuma; trece din casă în casă acuma; dă, încruntată şi surdă, târcoale meselor şchioape, blidelor goale... Caută-n poduri, în şoproane şi-ogrăzi, cu ochii în patru, prăzi după prăzi; se-mpiedică-n uşi, în pridvoare şi-n porţi, de oameni murind şi de morţi; duce caii din ham şi boii din jug, pe drumuri porneşte cosciug după cosciug... Şi-n zarea zărilor deodat' se iveşte, ca din fund de pământ se iveşte, şi creşte, şi creşte, şi creşte, din hotare-n hotare tot mai neagră şi mare, mai copleşitoare, mai cotropitoare, cu călcâiul pe roată, crunt neamului urnindu-i, din străfunduri, istoria, învolburată, neîndurată, cu coroană de fulgere, umbra lui Horia... #romania #poezieromaneasca #folkrock