Profesor Ilie Diculescu (1924-1988)

S-a născut la Târgu Cărbuneşti în judeţul Gorj. În 1943 se înscrie la Facultatea de Medicină Veterinară din București – secția militară. Încă din perioada studenției este angajat ca preparator la disciplina de Histologie și Embriologie (până în 1948). După absolvirea facultății (1948) devine asistent la aceeași disciplină (până în 1950). În 1949 susține teza de doctorat și astfel devine Doctor în medicină veterinară. În perioada 1950-1953 a fost șef de lucrări la disciplina de Histologie și Embriologie, iar între 1953 și 1960 a fost conferențiar. Între 9 octombrie și 15 decembrie 1952 a îndeplinit funcția de Decan al Facultății de Medicină Veterinară (vezi Capitolul Directorii și Decanii, piloni ai învățământului medical veterinar). Între 1949 și 1954 a urcat treptele ierarhiei militare de la gradul de sublocotenent până la cel de maior. Profesorul Ilie Diculescu a avut și o intensă activitate politică, fiind pe rând secretar al Secției Internaționale a Uniunii Naționale a Studenților din România (1948), apoi deputat al Sfatului Popular al Bucureștiului (1954), membru al Partidului Muncitoresc Român (devenit apoi Partidul Comunist Român) și secretar al organizației de bază a acestui partid în cadrul Facultății de Medicină Veterinară din București. În 1960 părăsește Facultatea de Medicină Veterinară și devine profesor, şef al catedrei de Morfologie la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, unde se face remarcat în domeniul Histochimiei. În 1961 obține titlul de Doctor al Universității Sorbona din Paris, Franța. În 1970 i se conferă titulul de Doctor docent în științe. Opera științifică este reprezentată atât de monografii, manuale și tratate, cât și de numeroase lucrări științifice.