ABEL - Plâng pentru tine mamă, pentru tine tatăl meu

---- Mă uit la voi și-mi vine ca să plâng, Când văd în părul vostru albul cum s-a strâns. Văd mâini trudite, fața plină de riduri, Cum v-ați zbătut ca să dărâmați ziduri. ---- Oare cum să cred, că anii au zburat? M-ați învățat de bine, eu n-am ascultat. Acum mă bate viața și îmi este greu, Plâng pentru tine, mamă... pentru tine tatăl meu. ---- Eu am plecat, visând averi, luat de zbor, Lăsând în urmă lacrimi, suferință și mult dor. Credeam că lumea toată e la mâna mea, Dar fără sfatul vostru, viața e prea grea. ---- Oare cum să cred, că anii au zburat? M-ați învățat de bine, eu n-am ascultat. Acum mă bate viața și îmi este greu, Plâng pentru tine, mamă... pentru tine tatăl meu. ---- Tu, tată, îmi spuneai să-mi aleg drumul bun, Dar am ajuns să plâng, cu capu-n pumni acum. Iar tu, măicuță, mă-așteptai la poartă, Când rătăceam, orbit, prin lumea toată. ---- Oare cum să cred, că anii au zburat? M-ați învățat de bine, eu n-am ascultat. Acum mă bate viața și îmi este greu, Plâng pentru tine, mamă... pentru tine tatăl meu. ---- Nu v-am dat preț, eram cu capul sus mereu, Azi vorba voastră sfântă, m-apasă cel mai greu. Credeam că lumea toată e la mâna mea, Dar fără sfatul vostru, viața e prea grea. ---- Oare cum să cred, că anii au zburat? M-ați învățat de bine, eu n-am ascultat. Acum mă bate viața și îmi este greu, Plâng pentru tine, mamă... pentru tine tatăl meu!