Singur pe Creasta Fagarasului , de la Vest la Est - Ziua 5 , Episodul 5

Ziua 5: Lacul Podul Giurgiului ➔ Moldoveanu ➔ Fereastra Mare a Sâmbetei ➔ Curmătura Zârnei Ziua a cincea pe creasta Făgărașului începe cu o urcare ușoară în Șaua Podragu. Se văd în zare drumeți matinali care sunt deja pe traseul care urcă în creastă de la Cabana Podragu. Câteva poze cu lacul și cabana și reiau traseul care merge de-a coasta pe fața vârfului Podul Giurgiului, apoi continuă ocolind vârfurile Corabia și Ucea Mare. După un ultim ocol pe fața sudică a Ucișoarei, ajung în Șaua Orzănele, locul de unde începe urcarea solicitantă către Vf. Viștea Mare. Pieptiș, puțin greoi și cu multe pauze, ajung într-un final pe Vf. Viștea Mare 2524 m. Imortalizez momentul cu câteva poze, apoi urmăresc poteca ce trece prin Spintecătura Moldoveanului, porțiunea tehnică și aeriană asigurată cu lanțuri, și mai departe către Vf. Moldoveanu. Sunt la 2544 m și mai sus de atât nu am unde să fiu în Carpații Românești. După câteva minute petrecute pe cel mai înalt vârf al țării, am revenit pe Viștea Mare și am început o coborâre abruptă spre Refugiul Viștea Mare, situat în Portița Viștei. De aici, poteca mă poartă mai departe spre est, printr-un urcuș constant ce ocolește Hârtopul Ursului și se îndreaptă către șaua care-l desparte de vârful Gălbenele. Urmează o succesiune de urcări și coborâri cum îi stă bine Făgărașului. Din Șaua Viștișoara, poteca urcă pe sub Gălășescu Mare, apoi coboară în Fereastra Răcorelelor, din nou urcare spre Gălășescu Mic, coborâre în Fereastra Mică a Sâmbetei unde întâlnesc și o turmă mare de oi, prilej cu care mai scot aparatul foto la lumină, din nou urcare pe Vf. Slănina și într-un final coborâre la Fereastra Mare a Sâmbetei, unde fac o pauză mai lungă bine-meritată și o vizită la izvorul din apropiere. Între izvorul aflat în poteca ce urcă către Șaua Podragu și cel din Fereastra Sâmbetei, nu am mai găsit nicio sursă de apă care să se afle în apropiere de traseul de creastă. Ultima parte a zilei mă poartă prin zona Urlea. Ocolesc vârful Mogoș, traversez Curmătura Mogoșului și ajung la Portița Lacului, de unde se poate admira Lacul Urlea străjuit de vârful omonim. Cu cât mă apropii mai mult de Curmătura Zârnei, relieful începe să devină treptat mai domol, dar oboseala acumulată își spune cuvântul pe ultima coborâre lungă. Ajuns în Curmătura Zârnei 1923 m, optez pentru a înnopta la refugiu. Mâine la prânz se anunță vreme rea, iar planul e să plec dis-de-dimineață și astfel nu mai pierd timp cu strânsul cortului.