Ienicerii: de la copil luat de turci la aga lor. Cum a pierdut totul într-o singură joi?

Abonați-vă la canal și activați clopoțelul – în fiecare săptămână vă aducem povești noi care merită știute. Cum ajungea un copil creștin luat din satul lui să devină aga ienicerilor, comandantul suprem al celei mai temute infanterii din Imperiul Otoman? În acest documentar de istorie urci zece trepte, de la băiatul luat prin devșirme, tributul de sânge, până la omul care comanda aproape patruzeci de mii de ieniceri. Și vezi cât de repede îi putea lua sultanul totul înapoi. Povestea începe în 1589, într-un sat de munte din Macedonia. Ofițerii otomani aleg băieții după registrul de botezuri al preotului și îi duc pe jos la Istanbul. Acolo băieții primesc nume noi și sunt trimiși să muncească la țăranii turci din Anatolia. Apoi trec prin cazarma acemilor, unde învață să mânuiască arcul, sabia și muscheta. Așa se năștea un ienicer. Ce afli din acest video: – ce era devșirmea și de ce Țara Românească și Moldova plăteau Porții tribut în aur, nu în copii; – cum trăia un ienicer într-o ortă: leafa în aspri, cușma cu lingura, cazanul de aramă și fanfara mehter; – bătălia de la Călugăreni din 1595 și retragerea de la Giurgiu, văzute din oastea lui Sinan Pașa, care lupta împotriva lui Mihai Viteazul; – asediul cetății Alba Regală din 1602, în Războiul cel Lung cu Austria; – gradele ienicerilor: acemi oglan, nefer, vechilharci, odabașa, ciorbagiu, samsongibașa, chehaia și aga; – campania de la Hotin din 1621 și revolta din 1622, când ienicerii au răsturnat cazanele, iar sultanul Osman al II-lea a fost ucis la Edicule, Fortăreața celor Șapte Turnuri; – domnia lui Murad al IV-lea: interzicerea tutunului și a cafenelelor, războiul cu perșii safavizi și felul în care se încheia de obicei slujba unui agă; – sfârșitul ienicerilor în 1826. Ali, pe numele de botez Nikola, este un personaj imaginar. Drumul lui însă e construit din ranguri, obiceiuri și evenimente atestate de istorici. Așa vezi din interior cum funcționa armata otomană în secolele XVI–XVII și ce preț plătea omul care o slujea. Surse și lecturi recomandate: – Halil İnalcık, „Imperiul Otoman. Epoca clasică (1300–1600)”; – Caroline Finkel, „Visul lui Osman. Istoria Imperiului Otoman (1300–1923)”; – Nicolae Iorga, „Istoria Imperiului Otoman”; – Godfrey Goodwin, „The Janissaries”; – Gábor Ágoston, „Guns for the Sultan: Military Power and the Weapons Industry in the Ottoman Empire”; – Rhoads Murphey, „Ottoman Warfare, 1500–1700”; – Baki Tezcan, „The Second Ottoman Empire”, despre revolta din 1622 și uciderea lui Osman al II-lea; – Gabriel Piterberg, „An Ottoman Tragedy: History and Historiography at Play”; – Nicolae Bălcescu, „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, despre Călugăreni și Giurgiu; – Mihai Maxim, „Țările Române și Înalta Poartă”, despre tributul plătit de Țara Românească și Moldova; – Konstantin Mihailović, „Memoriile unui ienicer”, mărturia unui sârb care a slujit în corpul ienicerilor; – Evliya Çelebi, „Cartea de călătorii”, despre Istanbulul secolului al XVII-lea; – Enciclopedia Islamului, articolele „Devshirme” și „Yeñi Čeri”. Un documentar despre istoria Imperiului Otoman și a ienicerilor, dar și despre legăturile lor cu istoria românilor, de la Mihai Viteazul la Constantin Brâncoveanu. Dacă v-a plăcut acest video, dați un like, abonați-vă la canal și apăsați clopoțelul, ca să nu pierdeți următoarele episoade. Scrieți-ne în comentarii ce părere aveți despre această poveste și despre ce să facem următorul video.