Dealul Bobului - CEA MAI BOGATĂ cetate getică a Moldovei! 8 mistere ale Bârladului

Bârladul este cel mai important afluent de stânga al Siretului: izvorăște de la numai 370 de metri altitudine, adună un bazin de 7.220 de kilometri pătrați cu peste 40 de afluenți, iar vara se subțiază până arată ca un șanț de irigație. Culoarul lui a fost însă, din neolitic până în august 1944, singurul drum comod dintre stepele de la răsărit și Dunăre, iar fiecare val de oameni care a trecut pe aici a lăsat ceva în urmă. Pe 13 iunie 1978, pe Dealul Bobului de la Bunești-Averești, un voluntar a scos din lut o diademă princiară getică de circa 765 de grame de aur aproape pur, lucrată acum peste 2.300 de ani, cea mai grea piesă de aur getic ieșită vreodată din pământul Moldovei. Femeia care conducea acele săpături, directoarea muzeului din Huși, a fost găsită strangulată în propriul birou pe 13 octombrie 2000, iar cazul nu s-a rezolvat nici astăzi. În filmul acesta scoatem la lumină opt dintre lucrurile îngropate pe valea Bârladului: palatul lui Ștefan cel Mare aflat la 60 de centimetri sub stadionul din Vaslui, trusa de culori a unui olar cucutenian de acum șase mii de ani și hora de 12 statuete de la Dumești, mormântul Elenei Cuza de la Solești, linia de beton care nu a ținut nici 24 de ore în august 1944, uzina de rulmenți care a coborât de la circa zece mii de angajați la 627 și mormântul unui domnitor mutat de patru ori după moarte. Marcaje de timp: 00:00 — Salut 03:48 — Coroana de 765 de grame și femeia găsită moartă în biroul muzeului 08:54 — Capitala de sub stadion 13:27 — Trusa pictorului de acum șase mii de ani și hora de lut 18:51 — Femeia de la Solești, care a plătit pentru toată lumea 24:03 — Trenul care a ales care oraș trăiește și care moare 29:17 — Linia de beton care nu a ținut nici 24 de ore 34:01 — Orașul construit în jurul unei singure porți 39:16 — Casa care nu mai există și mormântul care s-a mutat de patru ori Toate poveștile din acest film sunt reale și verificate în surse: rapoarte de săpătură și cronici ale cercetărilor arheologice din România pentru Curțile Domnești de la Vaslui și pentru situl de la Tăcuta – Dealul Miclea, studii interdisciplinare despre nivelurile Cucuteni A3 și Noua I, materialele Muzeului Județean „Ștefan cel Mare" din Vaslui despre trusa olarului de la Dumești și grupul de 12 statuete, reportaje și documentare de presă românească despre diadema de la Bunești-Averești și despre crima de la Muzeul de Istorie și Etnografie din Huși, biografii și studii de istorie dedicate Elenei Cuza și lui Alexandru Ioan Cuza, materiale ale parohiei Ruginoasa despre strămutările osemintelor domnitorului, o monografie feroviară a județului Vaslui pentru linia Tecuci-Bârlad și pentru calea ferată îngustă spre Basarabia, studii de istorie militară despre pregătirea și ruperea poziției fortificate Traian în august 1944, precum și date de companie, rapoarte de presă economică și fișe hidrologice de bazin. Acolo unde sursele nu se pun de acord, filmul o spune deschis. Lungimea Bârladului apare cu valori diferite de la o sursă la alta, așa că am folosit numai suprafața bazinului și altitudinea izvorului, valori concordante peste tot. Anul ultimei strămutări a osemintelor lui Cuza la Biserica Trei Ierarhi din Iași este dat de sursa bisericească drept 1946, iar de o parte a presei drept 1947. Grosimea zidurilor de la Curțile Domnești apare cu 1,30-1,70 metri în raportul de săpătură din 1978 și cu circa doi metri în descrierile de ansamblu, iar filmul dă ambele cifre, cu sursa fiecăreia. Superlativul „cel mai lung tunel feroviar din România la acea dată", pentru tunelul Berești-Tălășmani, este atribuit explicit evidențelor feroviare ale zonei, fiindcă provine dintr-o singură sursă. Locul nașterii Elenei Cuza este dat diferit de surse, motiv pentru care filmul afirmă doar că a copilărit pe moșia părinților de la Solești. Ipoteza falsificării intenționate a locului și datei de naștere de către Alexandru Ioan Cuza este prezentată ca ipoteză a istoricilor hușeni, nu ca fapt stabilit. Numele angajatului care a găsit-o pe directoarea muzeului este public în presă, dar în film a fost înlocuit cu o formulă neutră, ca să nu expunem o persoană privată. Imaginile din acest film sunt create cu mijloace de inteligență artificială generativă și au caracter ilustrativ. Cadrele redau aproximativ evenimentele și obiectele descrise — dar nu sunt filmări documentare.