Copilărie cu cheia la gât - Omul cu Rimele

🎵 *Copilărie cu cheia la gât – Omul cu Rimele* O poveste despre o copilărie pe care mulți dintre noi am trăit-o. Despre cheia legată cu șnur la gât, despre două bomboane în buzunar, cozile la magazin, portocalele care păreau o sărbătoare, uniforma de școală, jocurile inventate pe asfalt, săniușul, vacanțele la bunici și serile în care mama ne striga de la fereastră: *„Hai, vino-n casă, s-a făcut târziu!”* Au fost și vremuri grele, cu lipsuri și teamă. Dar noi eram copii. Iar copilăria avea propriul ei univers. Poate că nu ne dorim trecutul înapoi. Poate că ne dorim doar *o singură seară în care să fim iar copii.* ❤️ Dacă ai avut și tu cheia la gât, poate că o să recunoști ceva din copilăria ta în cântecul acesta. 🎵 *Versuri:* Gabriel Noroc 🎶 *Muzică și voce:* SunoAI 🎬 *Videoclip:* concept Omul cu Rimele – realizat cu VideoExpress, --- 🎵 VERSURI Eram copii și lumea părea mare, Deși trăiam într-un apartament, Aveam în buzunar două bomboane Și-un univers în suflet, permanent. Cheia la gât, legată cu un șnur, Mama strigând : „Să vii când se-nserează!” Sunt clipe ce le port și azi în gând, Când trec pe strada ce ne era casă. La magazin mereu era o coadă, Un șir de oameni așteptând câte ceva, Se auzea: „Mai vine marfă astăzi?” Și toți sperau să li se spună: Da! Când portocalele-apăreau în magazin, Nici nu aveai timp să inspiri măcar o dată Parfumul fructului la care toți visau Și care dispărea cât ai clipi de îndată. Aveam banane doar din când în când, Iar ciocolata era bucurie rară, Dar cea mai mare fericire o simțeam Când după teme ne-ntâlneam cu toți afară. Televizorul era doar decor Și îl ștergeam de praf din când în când, Nu prea aveam de obicei ce să vedem, Doar emisiuni cu oameni defilând. La școală, toți mergeam în uniformă, Aveam matricola pe mână fiecare, Dar după ore, când ieșeam pe poartă, Lumea întreagă ne era iar la picioare. Aveam atâtea jocuri inventate, Că nu aveam timp să ne plictisim vreodată, Iar zilele păreau atât de scurte, Și nopțile mai lungi ca niciodată. N-aveam nici telefoane, nici con-ssole, Nici internet, doar multă libertate, Aveam genunchi juliți și palme negre, Pentru noi au fost vremuri minunate. Iarna mergeam cu toți la săniuș Nu ne păsa de frigul de afară, Ne întorceam îmbujorati și uzi Și mai stăteam până târziu în scară. Iar când venea vacanța la bunici, Satul părea cel mai frumos regat, Găini prin curte, porcii, trei pisici Și-un câine care ne urma neîncetat. Seara, la poartă, stăteam la povești, Sub cerul plin de stele strălucind, Fără să știm că va veni cândva o zi, Când toate astea vor fi doar un gând. Au fost și vremuri grele, știm acum, Cu lipsuri, umilințe, multă teamă, Dar noi, noi n-am simțit aceste griji, Eram copii și acasă aveam o mamă. Și poate că de asta, când ne amintim, Nu vrem să răscolim trecutul iar, Ci doar copilul care-am fost odată, Cel ce-a primit copilăria-n dar. Acum avem ce n-am avut atunci, Nici nu visam atâtea jucării, Dar uneori ne-am mai dori măcar o seară În care să fim iar acei copii. Să auzim din nou, de la fereastră: „Hai, vino-n casă, s-a făcut târziu!” Și pentru-o clipă iarăși să ne pară Că ne-am întors în timp și totu-i viu. --- #CopilărieCuCheiaLaGât #OmulCuRimele #Copilarie #Amintiri #Nostalgie #Romania #Anii80 #Anii90 #FolkRomanesc #MuzicaRomaneasca