Baladă din Timocul sârbesc - Miu şi domn Ştefan (întâia parte)

http://en.wikipedia.org/wiki/Vlachs_o... O variantă timoceană a cunoscutului cântec epic care ne povesteşte despre vremurile în care norodul se răzvrătea faţă de boieri şi birurile lor exagerate. Cântă din gură şi din lăută Miroslav Čulinović - Ciulin din satul rumânesc (românesc) Şărbanuţ (sârb. Šarbanovac), plasa Bor (sârb. Bor), judeţul Bor (sârb. Bor), regiunea Timoc, Serbia de răsărit. Il acompaniază cu a doua lăută Dragutin Bogdanović din satul rumânesc (românesc) Gâmzâgrad. Înregistrat în Şărbanuţ 1985. Foiuliţă de sîmit Să vă cânt un cântec mic De când Miu-a aiducit Domn Ştefan a ţăruit Domn Ştefan a ţăruit Să vă cânt un cântec mic De când Miu-a aiducit Domn Ştefan a ţăruit Sus la fagul Miului De la vârf pân la pământ Numai aur şi argint Numai aur şi argint ************** Să vezi ei că ce vorbea Tot pe Miu-l va prindea Sus la fagul Miului În vârful Vârcanului Tot pe Miu-l va prindea Domn Ştefan tot ce lucra Toată voisca-şi aduna Poteră că tot făcea Că pe Miu-l va prindea Sora a lui Miu Când mi-auzea Da să vezi ea ce lucra Ea tot slugă că-mi era La Domn Ştefan slugă-mi era Şi ea tot că mi-auzea Toţi domnii când s-adunau Tot măr seara când însera S-adunau şi se vorbeau Că pe Miu-l va prindea Şi toată blaga-i lua Că ce god el a zărădit Şi cât el mi-a aiducit Ce god aur şi argint Tot el măr că a lăsat Tot sus măr la fagul lui ************** Da soră-sa ce lucra Tot seara când însera Da tot ea măr mi-asculta Până domnii se vorbeau Cum pe Miu-l va prindea Poteră că v-aduna Şi pe Miu-l va prindea Şi toată blaga-i va lua De la fagul Miului Sus la fagul Miului De la vârf pân la pământ Numai aur şi argint Numai aur şi argint ************** Sora a lui Miu ce lucra Num-atata mi-aştepta Când tot seara că-nsera Şi toţi domnii se culcau Da seara tot se vorbeau Că tot seara se vorbeau Când ziua că s-o făcea Cu potera va pleca Şi pe Miu-l va prindea Sora a lui Miu ce lucra Ea tot calu-ncăleca Şi tot noaptea că pleca Că de toţi se-nfurişa Şi la Miu se ducea Şi la Miu că mergea Binişor că tot mergea Şi din gură şuiera Da frate-său mi-o auzea Tot din somn se pomenea Şi din gura mi-o-ntreba Că pe glas o cunoştea Şi din gură întreba Soro, sororica mea Da ce rău că te-a mânat De-acu noaptea ai plecat De la mine ai venit Sora-sa măr ce vorbea Sora-sa măr ce vorbea Auzi frăţioru-al meu Să-ţi ajute Dumnezeu Auzi Miule fratele-al meu Să-ţi ajute Dumnezeu Să-ţi ajute Dumnezeu Când ziua că s-o făcea Ei poteră v-aduna Şi pe tine te-or prindea Şi pe tine te-or prindea Sus la fagul Miului Ce god aur şi argint Tot ei ca ţi l-ar lua Da vezi Miu ce vorbea Auzi sororica mea Întoarce-te tu-ndărăt Până domnii nu pricep Până domnii nu pricep Da când ziua s-o făcea Eu-oi făcea cum oi putea Eu-oi făcea cum oi putea ******************** Dimineaţa pe răcoare Pân ziua nu se făcea Domn Ştefan ce lucra Potera că-şi astrângea Tot pe Miu-l va prindea Să vezi Miu ce lucra Mi-o lua el tot la vale Şi şedea în potecioară Să vezi Miu că ce lucra La-un cioban că se ducea Şi din gură ce vorbea Şi din gură ce vorbea Mă ciobane, dumneata Măre lasă-mi stâna ta Pân potera va trecea Pân potera va trecea Şi ţoalele înschimba A lui ţoale că-i lua Şi cioban că rămânea Domn Ştefan când pleca Tot mergea şi mi-l căta La cioban că mi-ajungea Şi din gură-l întreba Mă ciobane, dumneata De când tu ai ciobănit Multă vreme-ai păcurărit Şi-aicea-i îmbătrânit Aicea-i fi-mbătrânit Da vei şti tu să ne spui Unde-i fagul Miului De la vârf pân la pământ Numai aur şi argint Da ciobanul ce vorbea Că vezi el nu-l cunoştea Numai din gură vorbea Da cum, Doamne, să nu ştiu Că tot eu am ciobănit Şi-aici am îmbătrânit Ai cu mine să-ţi arăt Ai cu mine să-ţi arăt Lasă-ţi tu potera ta Să păzească stâna mea Domn Ştefan se prevărea Cu ciobanul că pleca Potera că şi-o lăsa Până el-i va arăta Unde-i fagul Miului Domn Ştefan nu-l cunoştea C-a-mbrăcat el alte ţoale Şi cu el tot că pleca Şi de poteră se depărta Domn Ştefan că mergea Potera că rămânea Să vezi Miu ce vorbea Tot din gură ce vorbea Domn Ştefane, dumneata Ce-ţi lăsaşi domnia ta Şi venişi la tufa mea Şi venişi la tufa mea Să vezi tu Miu ce lucra Tot în degete fionea Potera lui că ajungea Pe Domn Ştefan că mi-l prindea Mi-l prindea şi-l omora Da tot Miu rămânea Sus la fagul Miului De la vârf pân la pământ Numai aur şi argint