Când ești supărat, amintește-ți asta: "Alung Norul"

Când mintea îți spune că totul e pierdut, amintește-ți asta: "Alung Norul" Versuri: Manele Frate Când mintea mea se face nor, nu cred în orice gând ușor. Mai stau puțin, mai văd ce simt, și nu mă las purtat de vânt. Sunt gânduri care vin și trec, nu toate spun un adevăr întreg. Le las să plece, rând pe rând, și fac lumină iar în gând. Alung norul din minte, las lumina să intre. Ce era greu de văzut se face iar cunoscut. Alung norul din mine, țin aproape ce-i bine. Când nu văd drumul prea clar, las lumina să vină iar. Nu tot ce-mi spune frica-i drept, nu tot ce simt trebuie să cred. Mai pun o întrebare-n gând, mai caut rostul unui cuvânt. Când ochii mei nu văd prea bine, nu spun că lumea-i rea cu mine. Aștept să treacă norul greu, și văd din nou ce este-al meu. Alung norul din minte, las lumina să intre. Ce era greu de văzut se face iar cunoscut. Alung norul din mine, țin aproape ce-i bine. Când nu văd drumul prea clar, las lumina să vină iar. Un nor nu este tot cerul. Un gând nu este adevărul. O teamă nu-mi spune cine sunt. O clipă grea dispare ca un gând. Ridic privirea, văd mai clar, ce-a fost ascuns apare iar. Și dintr-un gând întunecat iese un cer mai luminat. *[Refren final]* Alung norul din minte, las lumina să intre. Ce era greu de văzut se face iar cunoscut. Alung norul din mine, țin aproape ce-i bine. Când nu văd drumul prea clar, las lumina să vină iar. Norul trece. Cerul rămâne. Gândul trece. Eu rămân.