FADO DE LISBOA.

FADO DE LISBOA. #dorian #music #fado #portugal #romantic #romanian #love #lyrics ©Versuri Ana Guțu Fado din Lisabona Intro: Lisboa, cidade antiga, guarda o eco do meu amor; cada guitarra me abriga, cada silêncio é uma dor. I . Pe străzile vechi în Lisabona Unde Tejo îmbrățișează faleza, A rămas povestea noastră veche-nouă, Șoptită fidel de legende galeze. Fiecare piatră păstrează o taină, Țesută cu grijă din note-n fereastră Pășesc, singuratic în trista mea haină Șoptind pe-nserate istoria noastră. Refren: Lisabona, oraș plin de vise și dor, Ascunde ecoul iubirilor mele; Chitara vibrează în ritmuri de amor, Ea plânge în versuri uitate mistere. Tăcerea e absurdă ca o durere, Destinul e crunt și acum ne desparte, Dar inima strigă, ea - dragoste cere, Mi-e sufletul plin de speranță în noapte, Și -acest Fado îmi șoptește "Așteaptă". II . Pe belvedere din Graça, Admir soarele în apus; Erai feeric de frumoasă Când m-ai sărutat și te-ai dus, Tramvaiul lunecă agale, Ca timpul care a plecat; Parfumul dorurilor tale, E taina amorului uitat. Refren: Lisabona, oraș plin de vise și dor, Ascunde ecoul iubirilor mele; Chitara vibrează în ritmuri de amor, Ea plânge în versuri uitate mistere. Tăcerea e absurdă ca o durere, Destinul e crunt și acum ne desparte, Dar inima strigă, ea - dragoste cere, Mi-e sufletul plin de speranță în noapte, Și -acest Fado îmi șoptește "Așteaptă". Punte: În Alfama, luna cântă, Pe stradele fără sfârșit În acorduri de chitară Chipul tău a răsărit. Dacă într-o zi te-ntorci la mine, Poarta ogrăzii o deschid - Și Lisabona va surâde Căci dragostea a reînflorit. Refren: Lisabona, oraș plin de vise și dor, Ascunde ecoul iubirilor mele; Chitara vibrează în ritmuri de amor, Ea plânge în versuri uitate mistere. Tăcerea e absurdă ca o durere, Destinul e crunt și acum ne desparte, Dar inima strigă, ea - dragoste cere, Mi-e sufletul plin de speranță în noapte, Și -acest Fado îmi șoptește "Așteaptă". Final: Lisboa, cidade antiga, guarda o eco do meu amor; cada guitarra me abriga, cada silêncio é uma dor. **** Fado de Lisboa I. Nas ruas velhas de Lisboa, onde o Tejo beija o cais, ficou perdida a nossa história entre saudades e pardais. Cada pedra guarda um sonho, cada janela uma canção; eu caminho tão sozinho, com o teu nome no coração. Refrão: Lisboa, cidade antiga, guarda o eco do meu amor; cada guitarra me abriga, cada silêncio é uma dor. Se o destino nos separa, não separa o coração; vive em ti a minha alma, como o fado na canção. II. No miradouro da Graça, vi o sol adormecer; e a tua doce lembrança voltou comigo a viver. Os elétricos passam lentos, como o tempo que partiu; mas o perfume dos teus beijos nunca o vento confundiu. Refrão: Lisboa, cidade antiga, guarda o eco do meu amor; cada guitarra me abriga, cada silêncio é uma dor. Se o destino nos separa, não separa o coração; vive em ti a minha alma, como o fado na canção. Ponte Em Alfama, a lua canta, pelas vielas sem fim; cada acorde da guitarra traz de novo o teu jardim. Se um dia voltares, meu amor, abre a porta do olhar; Lisboa será testemunha do milagre de voltar. Refrão Final: Lisboa, cidade eterna, berço do meu sonhar, leva contigo esta pena até o mar a cantar. Se o amor é uma saudade que o tempo não desfaz, cantarei por toda a vida o teu nome... em minha paz. 18.07.2027 Chișinău