Rechinul Purtând o Nicovală pe Spinare | Documentar de Relaxare

În această seară, te invit să te întorci cu aproximativ 325 de milioane de ani, în mările calde și puțin adânci ale Carboniferului. Vom porni de la contextul unei lumi marine deja bogate: rechinii existau cu mult înaintea copacilor, iar în această perioadă formele lor s-au diversificat spectaculos. Apoi îl vom cunoaște pe Stethacanthus, un rechin de aproximativ 0,7–2 metri, cu dinți mici, potriviți pentru pești și nevertebrate moi. Particularitatea lui era o înotătoare dorsală lată și plată, ca o nicovală, acoperită cu denticule spinoase; un petic asemănător se afla și pe creștet. Fosilele sugerează că structura era mult mai dezvoltată la masculii maturi, dar funcția ei rămâne necunoscută. Vom cântări ipotezele: afișaj pentru alegerea partenerului sau competiție, semnal de recunoaștere, descurajarea prădătorilor ori ajutor la împerechere. Ca să aflăm de unde vin indiciile, vom urmări istoria fosilelor: Edward Drinker Cope a numit genul în 1875, pe baza unor resturi fragmentare; mai târziu, Richard Lund a studiat exemplare excepțional conservate la Bear Gulch, în Montana, un fost mediu lagunar vechi de circa 318 milioane de ani. Vom ajunge și la Bearsden, în Scoția, unde fosilele extind răspândirea cunoscută a genului. Prin comparația cu alți rechini carboniferi, inclusiv Falcatus și Helicoprion, vom vedea cât de variată era această ramură a vieții marine. În cele din urmă, vom urmări dispariția Stethacanthusului, probabil legată de răcirea climei și retragerea mărilor puțin adânci, fără a confunda explicația plauzibilă cu o certitudine. Vom încheia cu ceea ce fosilele pot confirma și cu întrebarea care rămâne: de ce purta acest rechin „nicovala” pe spate? La Bear Gulch, avem o imagine a întregului golf, nu doar a unui singur rechin. Cercetătorii au catalogat peste 5.700 de pești din 149 de specii și nouă zone de habitat. Celacantiformele erau cel mai numeros grup, iar peștii cartilaginoși cuprindeau cele mai multe genuri și specii, potrivit studiului din Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology (https://doi.org/10.1016/j.palaeo.2012.... Rocile păstrează exemplare întregi și datorită condițiilor de pe fundul golfului. Algele consumau oxigenul din apa de jos, iar nămolul carbonatic depus rapid acoperea resturile. Acest proces este descris în studiul publicat de Sedimentology (https://doi.org/10.1111/j.1365-3091.1....