CE MÂNCAU BUNICII NOȘTRI PE FRONT ÎN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Acasă mâncau mămăligă de trei ori pe zi, iar pe front porția zilnică încăpea în două mâini făcute căuș. Aflați ce mâncau cu adevărat soldații români între 1941 și 1944 și ce s-a întâmplat cu mămăliga lor. Pornim de la o gamelă din octombrie 1942, de lângă Stalingrad, în care stă un lucru care n-are ce căuta acolo. Răspunsul vine la final. Vom vedea de unde vine, de fapt, mămăliga, cea mai românească mâncare de pe masa noastră: în 1520 era terci de mei, iar porumbul a venit de peste ocean. Aflăm de ce medicii se temeau de pelagră și de ce Grigore Cantacuzino le cerea țăranilor, în 1909, la Craiova, să treacă la pâine. Ajungem apoi la pesmetul armatei, născut în 1877, odată cu Războiul de Independență, și la meșterul brutar Ion Nedelcu, zis Patriarhul, singurul care îi știa secretul până la capăt. Urmărim drumul hranei de la brutăria de campanie, cu cele 40 de cuptoare pe lemne, până la căruța care pleca noaptea spre tranșee. Vorbim și despre cele trei cazane ale aceleiași bucătării, despre iapa de curse Mademoiselle din amintirile unui ofițer german, despre carnea care pleca din țară încă din 1941 și despre fabrica de marmeladă de la Dobrești, care trimitea 80% din producție armatei. La final ajungem pe Don, în noiembrie 1942. 00:00 O gamelă ciudată lângă Stalingrad 00:40 Porția de front a unui soldat român 02:30 De unde vine, de fapt, mămăliga 05:00 Pelagra și îndemnul din 1909: treceți la pâine 06:35 Pesmetul din 1877 și meșterul zis Patriarhul 09:00 Drumul hranei, de la cuptor la tranșee 12:20 Trei cazane și iapa Mademoiselle 15:00 Carnea care pleca din țară și marmelada de la Dobrești 18:00 Noiembrie 1942 pe Don și răspunsul de la început #istorie #mamaliga #aldoilearazboimondial