D’Artagnan nu a fost eroul pe care îl știm. Adevărata lui poveste

Toată lumea îl cunoaște pe D’Artagnan drept tânărul spadasin care, alături de Athos, Porthos și Aramis, înfrunta dușmanii regelui și dejuca intrigile cardinalului Richelieu. Numai că adevăratul D’Artagnan a fost cu totul diferit. Charles de Batz de Castelmore nu și-a câștigat locul la curtea Franței prin aventurile povestite de Alexandre Dumas. A fost soldat, curier secret al cardinalului Mazarin, om de încredere al lui Ludovic al XIV-lea și comandant al uneia dintre cele mai prestigioase unități militare ale regatului. Când regele trebuia să transmită ordine secrete în timpul unei revolte, îl trimitea pe D’Artagnan. Când unul dintre cei mai puternici miniștri ai Franței trebuia arestat fără să poată fugi sau avertiza pe cineva, tot el primea misiunea. Iar când prizonierii periculoși trebuiau transportați în cea mai sigură fortăreață a regatului, D’Artagnan devenea temnicerul lor. De ce avea Ludovic al XIV-lea atât de multă încredere într-un nobil sărac venit din Gasconia? A fost D’Artagnan un soldat curajos, un agent secret sau omul care executa cele mai delicate ordine ale regelui? Aceasta este povestea adevăratului D’Artagnan: ascensiunea sa lentă, misiunile secrete pentru Mazarin, arestarea lui Nicolas Fouquet, escortarea prizonierilor spre Pignerol, conflictele sale ca guvernator al orașului Lille și ultima sa luptă sub zidurile Maastrichtului. SURSE FOLOSITE: Charles Samaran — D’Artagnan, capitaine des mousquetaires du Roi: histoire véridique d’un héros de roman. Paris, Calmann-Lévy, 1912. Jean-Christian Petitfils — Le véritable d’Artagnan. Paris, Tallandier, 2010. Odile Bordaz — D’Artagnan: biographie du capitaine-lieutenant des Grands Mousquetaires du Roy. Baixas, Balzac Éditeur, 2001. Odile Bordaz — D’Artagnan, mousquetaire du roi: sa vie, son époque, ses contemporains. Boulogne, Éditions du Griot, 1995. Gatien de Courtilz de Sandras — Mémoires de Monsieur d’Artagnan. Köln, Pierre Marteau, 1700. Lucrare folosită pentru studierea formării legendei, nu ca relatare în întregime autentică. Olivier Lefèvre d’Ormesson — Journal. Însemnări referitoare la procesul lui Nicolas Fouquet, numirea lui D’Artagnan și arestarea lui Lauzun. Correspondance de Mazarin — ordinul încredințat lui D’Artagnan la 9 iunie 1648 și scrisorile din perioada exilului cardinalului, inclusiv cele din 3 aprilie 1651 și 11 ianuarie 1652. Correspondance de Louis XIV — scrisorile adresate lui D’Artagnan la 16 noiembrie și 25 decembrie 1665, precum și scrisoarea despre moartea acestuia din 25 iunie 1673. Correspondance entre le marquis de Louvois et d’Artagnan, gouverneur de Lille, aprilie–decembrie 1672. Service historique de la Défense, Vincennes, seria A1 278. La Gazette de France, 28 ianuarie 1667. Relatarea numirii lui D’Artagnan la conducerea primei companii a muschetarilor. Le Mercure galant, iunie 1673. Relatarea asediului Maastrichtului și a morții lui D’Artagnan. Madame de Sévigné — Correspondance. Scrisori și mărturii referitoare la procesul lui Fouquet, transferul său și comportamentul lui D’Artagnan. Musée de l’Armée, Paris — materialele expoziției „Le véritable d’Artagnan” și documentele prezentate în cadrul expoziției „Mousquetaires!”. Patrimonia Nantes — „5 septembre 1661: arrestation de Nicolas Fouquet par d’Artagnan”. Pierre Ribon — D’Artagnan en Ardèche: la révolte du Roure en 1670, une affaire d’État. Valence, Éditions & Régions, 2001.