România nu a avut mereu ANAF — atunci cine îți strângea taxele înainte?

Cum se strângeau taxele în Moldova și Țara Românească în secolele XVII–XIX, cu mult înainte de ANAF? Nu exista un fisc unic, dar exista vistieria, cu porunci, registre și oameni trimiși până în curtea fiecărui gospodar. Filmul reconstituie din acte și cazuri concrete cum ajungea birul de la sat la tezaur și de ce colectorului îi convenea să găsească mai mult decât era înscris. La 15 noiembrie 1741, zapcii și zlotași sunt trimiși în zece ținuturi cu o dublă însărcinare din partea vistieriei. Răvașul dat pârcălabilor, porunca împotriva globirii și năpăstuirii: ce spunea hârtia și ce se întâmpla în curte. În județul Buzău, ispravnicul Iancu Cocorescu Sărdarul primește un ordin domnesc venit după jalbele mazililor. Un ordin din 2 decembrie 1812 pune vistieria în fața propriului colector. Văcăritul lui Constantin Duca din 1693–1695 și darea pe vite a lui Constantin Brâncoveanu: de ce taxele din Principatele Române porneau de la vaca din ogradă, de la cal și de la fumul de pe horn. O istorie a fiscalității românești înainte de fiscul modern, spusă prin oameni, sume și documente de epocă.