Iubirea de apoi

Poți pierde anii, rostul, drumul. Poți trece prin lume ca printr-o casă străină. Rămâne totuși, undeva arzând sub epidermă, urma unei palme. O singură atingere care nu s-a răcit. Poemul meu, „Iubirea de apoi” s-a născut din acest mocnire. Unele iubiri nu ne salvează, ne supraviețuiesc. Rămâne acea atingere pe care o recunoști o viață întreagă...