Iubito, vine Toamna - Adrian Păunescu | Muzica Lirică
MUZICA LIRICĂ AI
0:00 / 0:00
Iubito, vine Toamna - Adrian Păunescu | Muzica Lirică
11 309 просмотров · 3 дня назад
MUZICA LIRICĂ AI
21,8 тыс. подписчиков
11 309 просмотров · 3 дня назад
Iubito, vine toamna, pe versurile lui Adrian Păunescu, este o poezie românească despre trecerea timpului și dorul care nu se stinge.
Această interpretare muzicală explorează melancolia toamnei, un anotimp care aduce cu sine schimbări interioare și amintiri ce rămân vii în suflet.
Prin această poezie pusă pe muzică, încercăm să surprindem acea stare de spirit specifică versurilor lui Adrian Păunescu, unde natura se împletește cu sentimentele umane cele mai profunde.
Este o invitație la reflecție pentru toți cei care apreciază arta cuvântului și caută o oază de liniște în muzica de suflet.
Fiecare notă a fost aleasă pentru a completa mesajul poetic, oferind ascultătorului un moment de introspecție despre iubire și trecerea anotimpurilor.
Sperăm ca această creație să devină un ecou al gândurilor voastre nespuse.
✍️ Versuri: Adrian Păunescu
🎙️ Muzică: Muzica Lirică
© Interpretare muzicală, aranjament și realizare audio-video: MUZICA LIRICĂ.
Toate interpretările publicate pe acest canal sunt creații originale.
Reproducerea integrală sau parțială a materialelor fără acordul autorului nu este permisă.
✍️ Versuri: Iubito, vine Toamna - Adrian Păunescu
Iubito, vine toamna peste toate,
Bacovia reintră în portrete,
Cad frunze picurând singurătate
Şi tu ai gesturi, parcă, mai încete.
Şi te iubesc la echinox şi după,
Iubito, vine toamna să decline,
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.
Cum tu rămâi la ţărmure de mare,
Eu plec s-aştept şi crivăţ, şi omături
Şi să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.
Iubito, vine toamna dinspre munte,
Cu ghilotine şi anestezie,
Tot omul e un snop de amănunte
Care ameninţă esenţa vie.
Cu hachiţe şi mofturi şi-alte alea
Îmi eşti pedeapsa, dar îmi eşti şi doamna.
De pomi sinucigaşi se umple valea
Iubito, te iubesc şi vine toamna.
Natura se închide ca un templu
Cu lacăte de fosfor şi rugină,
Eu morţii mele te voi da exemplu
Cât eşti de disperată şi senină.
Iubito, vine toamna până-n oase,
O simt în mâna care ţi se-ntinde,
Priveşte, ies fumuri peste case,
Iubito, după toamnă vin colinde.
💬 Ce amintiri vă trezește acest poem?
Vă invităm să lăsați un gând în comentarii și să vă abonați la canalul Muzica Lirică pentru a descoperi și alte poezii transformate în cântec săptămânal.
🙏 Vă mulțumim din suflet pentru fiecare ascultare, pentru fiecare cuvânt frumos și pentru dragostea cu care ne însoțiți.
#musica #poetry #song #romania #poezie #versuri #recitare #emotie #poezieromaneasca #muzicalive