Octavian Voicu (28 octombrie 1940 - 7 ianuarie 2005)

Născut la 28 octombrie 1940 în satul Viforeni, (comuna Ungureni), din judeţul Bacău, poetul Octavian Voicu, absolvent al Facultății de Istorie - Filosofie de la Universitatea A. I. Cuza, Iași, își finalizează studiile cu teza de licenţă: „Poezia lui Ion Barbu”. Octavian Voicu realizează pentru prima dată inventarul obiectivelor de cultură şi patrimoniu al judeţului Bacău, iar pentru întreaga activitate, în 2006, este declarat Cetăţean de Onoare, post mortem, al municipiului Bacău. O şcoală din Bacău îi poartă numele, iar activitatea lui literară şi artistică este continuată prin Asociaţia Culturală „Octavian Voicu”. Volume de autor: Ce întemeiază privighetoarea (1973); Viaţa pe rod (1975); Cât eşti lumină (1979); Cartea locului (1986); Eu sunt, tu eşti, El Este! (1998); Pagini alese (2000); Cartea lui Copil Împărat (2002); Cartea privirii (2003) și Lumea are glas (roman, 2008).