Domnul ne iartă mereu și uită toate păcatele! Să facem la fel!

Am încheiat astăzi predica Domnului Isus despre Biserică, meditând la Evanghelia după Matei 18, 21-35. Aici este vorba despre iertarea păcatelor sau/și greșelilor noastre față de Dumnezeu și față de aproapele. Meditația a fost structurată în trei momente. Mai întâi, am vorbit despre iertarea practicată de evreii din timpul lui Isus. Atunci accentul era pus pe dreptatea răzbunătoare. Domnul Isus a înlocuit-o cu dreptatea reparatoare ca rod al iubirii iertătoare fără limită. Apoi, am arătat că iubirea iertătoare a devenit caracteristica culturii creștine. De altfel, nicio altă cultură din istoria lumii nu vorbește despre iertare necondiționată și fără limite. În fine, am făcut o analiză a situației în care ne aflăm, astăzi, în lumina lecturilor biblice de la sfânta liturghie. Am invitat la revizuirea concepției noastre despre iertare în trei pași. În lumina primei lecturi, am spus că trebuie să nu fim ipocriți, adică cerem iertare de la Dumnezeu, pe de o parte, iar pe de alta, nu-i iertăm pe cei care ne greșesc. Pornind de la Evanghelie, am insistat să fim iertători, nu indiferenți, reci, agresivi cu aproapele care ne cere îndurare. În fine, pentru a fi asemenea lui Isus, am afirmat cu Sfântul Paul că trebuie să ne lăsăm purificați de iubirea liberă și iertătoare a Domnului. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.