Iubirea noastră e polifonică, dacă izvorăște din iubirea lui Dumnezeu

Prieteni, Astăzi am meditat Evanghelia după Matei 22, 34-40, care prezintă un dialog între un învățător al Legii și Isus. Fragmentul biblic are o valoare istorică, deoarece evocă tensiunea dintre farisei și comunitatea ucenicilor lui Isus din jurul anilor 70. M-am oprit la actualitatea întrebării: Care este cea mai mare poruncă din Lege? Am subliniat că suntem chemați să trăim mai multe forme de iubire, dar cea mai mare dintre toate este iubirea de Dumnezeu. De ce? Mai întâi, pentru că această iubire divină este dătătoare de viață/existență pentru noi. Este vorba despre o iubire necondiționată, imensă, și definitivă, care ierarhizează într-o ordine justă iubirile umane, de la iubirea de sine până la iubirea adecvată a familiei, copiilor, prietenilor, vocație, profesiei, țării, banilor, fericirii și așa mai departe. Apoi, pentru că iubirea lui Dumnezeu Tatăl stă la baza autostimei, adică a iubirii de noi înșine. Autostima nu se confundă cu mândria, exaltarea sinelui, autoreferențialitatea etc. Suntem chemați să recuperăm această formă de iubire pentru a-L preamări pe Dumnezeu. În fine, în măsura în care cunoaștem că Dumnezeu ne iubește nemeritat, adică pentru a deveni mai buni sau a participa la bunătatea sa infinită, îl iubim și noi pe aproapele. Iubirea semenilor noștri poate deveni activă dacă provine din iubirea noastră de Dumnezeu. Pe scurt, portofoliul iubirii discipolilor lui Christos conține multe forme de dragoste. Însă, toate aceste manifestări ale iubirii provin de la Dumnezeu Tatăl și conduc la El. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.