Murătura Blues 🥒 | Butoiul din beciul bunicului... | Blues de Dor
Blues de Dor и Ecouri din Inimă
0:00 / 0:00
Murătura Blues 🥒 | Butoiul din beciul bunicului... | Blues de Dor
43 просмотра · 12 дн. назад
Blues de Dor и Ecouri din Inimă
43 просмотра · 12 дн. назад
🥒 Murătura Blues – Blues de Dor
În beciul bunicului era un butoi de stejar. Și-n butoi... era toată iarna noastră.
Castraveți mici cât degetul, așezați „ca soldații”, cu mărar, usturoi și hrean. Varză întreagă cu mere și sfeclă, sub o piatră de râu. Roșii verzi și ardei în borcane. Și zeama de varză după care venea tot satul cu cana a doua zi după nuntă.
Un blues cu zâmbet despre gustul de acasă pe care nu-l găsești în niciun magazin din lume. Pentru că murătura, ca omul, are nevoie de sare, de timp... și de-o piatră grea pe suflet, ca să iasă bună. ❤️
👇 Scrieți-ne în comentarii: ce murături se puneau la voi în beci? Și cine avea cea mai bună zeamă de varză din sat?
📜 VERSURI
În beciul bunicului era un butoi de stejar.
Și-n butoi... era toată iarna noastră.
Toamna, când cad frunzele în sat,
Bunicul spală butoiul de stejar,
Îl opărește, îl afumă cu cimbru
Și-l pregătește... ca pe-un altar.
Castraveți mici, cât degetul de copil,
Usturoi, mărar și hrean, cu stil,
Le-așază rând pe rând, ca pe soldați,
Și le zice: „Stați cuminți... până-n iarnă, ascultați!”
Murătura blues, din beciul de la noi,
Castraveți și varză, roșii verzi și ardei goi,
Iarna-i lungă și grea, dar ce ne pasă,
Când avem murături... și-o mămăligă pe masă!
Varza o pune-ntreagă, cu mere și cu sfeclă,
Deasupra, o piatră de râu, grea și rece,
Bunicul închide beciul și zice încet:
„Acum lăsați-o... timpul își face treaba, timpul trece.”
Dar cea mai bună-i zeama de varză
A doua zi după nunta din sat,
Tot satul vine cu cana la poartă:
„Moș Ioane, o cană... că mi-e capul ca o roată!”
Acum sunt la Torino, de zece ani,
Cumpăr murături de la magazin, la borcan,
Dar au gust de oțet și de plastic,
Și nu fac „crrrc”... ca la bunicul, an de an.
Așa că mi-am luat un butoi mic de stejar
Și l-am pus pe balcon, pe la etajul trei,
Vecinii italieni s-au plâns de miros...
Până au gustat. Acum îmi cer rețeta și ei.
Bunicul zicea:
„Murătura e ca omul, măi băiete.
Îi trebuie sare.
Îi trebuie timp.
Și-o piatră grea pe suflet...
ca să iasă bun.”
Crrrc...
Asta-i.
Ca la bunicul.
🎶 Blues de Dor – Povești care dor. Muzică ce rămâne.
🔔 Abonează-te pentru blues românesc cu suflet de-acasă.
ℹ️ Muzica a fost creată cu ajutorul instrumentelor AI, pe versuri originale.
#muraturi #muraturablues #beciulbunicului #mancareromaneasca #bluesromanesc #bluesdedor #moldova #romania #diaspora #acasa