Amprentele Timpului 🕰️ | Oamenii pe care i-am iubit rămân în noi... | Blues de Dor

🕰️ Amprentele Timpului – Blues de Dor Timpul ne șterge pașii... dar nu și urmele din suflet. Copilul desculț pe drumul prăfuit, prima iubire scrisă pe gardul vechi, mâna care ne-a ținut prin ploi și prin nevoi, tata tânăr într-o fotografie... Fiecare om pe care l-am iubit a lăsat o amprentă în noi. Un blues lent despre ce rămâne cu adevărat după o viață: nu averea, nu lucrurile, ci oamenii pe care i-am iubit și binele făcut în ascuns. ❤️ 👇 Scrieți-ne în comentarii: cine a lăsat cea mai adâncă amprentă în sufletul vostru? 📜 VERSURI Când eram copil, fugeam desculț Pe drumul prăfuit de lângă casă, Mama mă striga de la fereastră, Iar eu credeam că timpul... nu se grăbește, mă lasă. Aveam genunchii juliți de-atâtea jocuri Și buzunarele pline cu nimic, Dar eram bogat fără să știu, Căci lumea mea încăpea într-un zâmbet mic. Pe gardul vechi am scris odată un nume, Al unei fete ce-mi zâmbea pe drum, Într-o seară i-am prins mâna-ntr-a mea, Și parcă simt căldura ei și-acum. Ne-am promis că n-o să ne despartă Nici timpul, nici furtunile ce vin, Dar viața are drumuri neștiute, Și uneori iubirea... rămâne doar un dor senin. Timpul ne șterge pașii de pe drum, Dar nu și urmele din suflet, Fiecare om pe care l-am iubit Mi-a lăsat o amprentă... până acum. Se duc anii, se duc zilele, Se schimbă lumea, rând pe rând, Dar ce-am iubit cu adevărat Rămâne-n noi până la ultimul cânt. Mai târziu am strâns o altă mână Și-am mers cu ea prin ploi și prin nevoi, Am ridicat o casă, am crescut copii Și-am învățat ce înseamnă „noi”. Am râs, ne-am certat, ne-am împăcat, Am dus în spate zile fără soare, Dar palma ei, când îmi atingea obrazul, Făcea și cea mai grea zi mai ușoară. Într-o zi am dat de-o fotografie, Cu tata tânăr și cu mine mic, El mă ținea de mână lângă poartă, Și eu credeam că timpul nu trece... nici un pic. Acum privesc la mâinile-mi bătrâne Și parcă le recunosc pe-ale lui, Aceleași linii, aceleași semne... Și-atâtea vorbe nespuse tatălui. Nu știu câți ani mi-au mai rămas Și nici câte drumuri voi mai străbate, Dar dacă cineva mă va întreba Ce-am adunat în viața asta toată... N-am să-i vorbesc despre avere, Nici despre câte lucruri am avut, Am să-i arăt o fotografie Cu oamenii pe care i-am iubit. Și dacă într-o zi copilul meu Va găsi o urmă din trecut, Sper să-și amintească de o mână Care l-a ridicat... de câte ori a căzut. Că nu rămânem prin ce strângem, Nici prin cât de departe am ajuns, Rămânem prin iubirea dăruită Și prin binele făcut în ascuns. Timpul ne șterge pașii de pe drum, Dar nu și urmele din suflet, Fiecare om pe care l-am iubit Mi-a lăsat o amprentă... până acum. Și când va veni ultima seară Și drumul meu se va sfârși, Să nu-mi numărați anii din urmă... Numărați oamenii pe care i-am iubit. Pe nisip, valurile șterg orice urmă... Dar în suflet nu ajunge nicio mare. 🎶 Blues de Dor – Povești care dor. Muzică ce rămâne. 🔔 Abonează-te pentru blues românesc cu suflet de-acasă. ℹ️ Muzica a fost creată cu ajutorul instrumentelor AI, pe versuri originale. #amprenteletimpului #timpul #viata #amintiri #bluesromanesc #bluesdedor #dragoste #familie #moldova #romania