În 1986, un vânător a găsit în taiga o colibă cu lampa aprinsă… Pe pat dormea soția, moartă în 1981!

Octombrie 1986, regiunea Irkutsk. Stepan Kudriașov, patruzeci și șapte de ani, vânător de meserie la un gospromhoz de pe Tunguska de Jos, vânează singur de douăzeci și unu de sezoane pe sectorul Lacul Mut, la două sute zece kilometri de sat. Din februarie 1981, de când soția lui, Nadejda, a căzut sub gheața râului, nu mai pune nimic la fereastră. Ea avea un obicei: când el era pe sector, aprindea seara o lampă cu gaz, cu sticla crăpată și strânsă cu tablă, și o punea pe pervaz, ca s-o vadă el de pe apă. Într-o seară de la sfârșitul lui octombrie, pe malul de nord al lacului, unde nu a fost niciodată nimic, se aprinde o lumină. Ziua acolo e doar mușchi. Noaptea e o colibă nouă de bârne, cu lampa lui în fereastră. Pe pat doarme Nadejda, așa cum era, cu cosița legată cu panglică albastră. Vin vânătorul-șef, un tânăr sergent de miliție, un bătrân vânător evenk și un inginer de la Irkutsk, cu un magnetofon. În colibă calendarul arată unsprezece februarie 1981, ceasul stă la șase și patruzeci, iar într-un ziar de pe masă scrie că pe gheață a dispărut el, nu ea. Bătrânul le spune regula: să nu mănânci nimic de pe masa din colibă. Sergentul mănâncă o singură plăcintă, iar a doua zi în sat nimeni nu-și mai amintește că a existat. Și când gazul din lampă se termină, Nadejda îi spune lui Stepan un lucru pe care nu-l putea ști: numele fetei lor nenăscute. #taiga #mister #horror #poveste #URSS #povestidenoapte #colibă Povestea este o operă de ficțiune în genul misterului și al hororului de arhivă; personajele, documentele, locurile și evenimentele sunt inventate.