În 1986, un pădurar a găsit în taiga un câine legat… Era câinele lui din 1971 și nu îmbătrânise!

Octombrie 1986, regiunea Irkutsk. Pădurarul Nikolai Tumanov, douăzeci și nouă de ani, păzește cantonul pe care l-a moștenit de la tatăl lui. Într-o noapte aude din pădure un lătrat pe care nu l-a mai auzit de cincisprezece ani: de două ori scurt și o dată lung. Dimineața, pe prima zăpadă, în jurul cantonului sunt urme de câine, iar la laba dreaptă din față lipsește o gheară. Urmele duc la zimovia părăsită a lui Gluhov, unde tatăl lui nu l-a lăsat niciodată să meargă. Acolo, legat de stâlp cu un nod pe care nu-l știa nimeni în afară de el și de tatăl lui, îl așteaptă Amur, câinele lui din copilărie, dispărut în octombrie 1971. Pe zgardă e plăcuța de alamă pe care a zgâriat-o el, cu un cui, la treisprezece ani. Iar câinele nu a îmbătrânit nici măcar o zi. Felcerul veterinar spune că laica are trei ani. Registrul veterinar din 1971 spune același lucru. Un inginer al unei „comisii speciale” vine de la Irkutsk cu un dosar vechi din 1953, iar un vânător bătrân le spune regulile: ce iei de la zimovie trebuie dus înapoi până îngheață râul, pragul nu se trece și, dacă te strigă cineva din colibă pe numele de acasă, nu răspunzi. La căderea serii, în coliba fără acoperiș se aprinde un felinar, se aude ploaia, deși cerul e senin, și un glas pe care Nikolai îl știe prea bine întreabă: Kolea, ai legat câinele? #taiga #mister #horror #poveste #URSS #povestidenoapte #câine Povestea este o operă de ficțiune în genul misterului și al hororului de arhivă; personajele, documentele, locurile și evenimentele sunt inventate.