În 1986, un pădurar a găsit în taiga un pian… Clapele cântau singure cântecul bunicii lui!

Septembrie 1986, regiunea Irkutsk. Tihon Ilici Vorobiov, cincizeci de ani, este de douăzeci și patru de ani pădurarul ocolului cinci al districtului silvic Kedrovka, cel mai îndepărtat, dincolo de un vad și de nouă kilometri de potecă. Într-o seară, la pârâul Kamennîi Kliuci, aude de peste apă trei note de pian. Dimineața găsește, pe poiana unde a stat cândva conacul transformat în casă de copii, un pian negru Becker, așezat pe mușchi neatins, uscat după ploaie și cald. Clapele cântă singure cântecul de leagăn pe care i-l compusese bunica lui, dispărută pe viscol în februarie 1944. Iar pe capac, zgâriat cu un cui, este numele lui din copilărie: Tișa, cu litera strâmbă pe care numai el o făcea. Vin șeful districtului, care notează totul cu ora exactă, un stagiar cu aparatul FED, un acordor din Tagulsk, care are o explicație pentru orice, și un locotenent-colonel din Irkutsk, cu un magnetofon. Fosta educatoare a casei de copii își amintește cele trei nopți din iarna lui patruzeci și patru și le spune regulile: nu răspunzi când te strigă cu numele din copilărie, nu cânți împreună cu el, nu asculți cântecul până la capăt și nu cânți niciodată la el. Pe bandă se aude vocea bunicii. Sub o piatră apare o cartelă de pâine pe februarie 1944, pe numele lui Tihon. Cineva încalcă totuși regulile. Iar vocea de pe poiană îi spune lui Tihon secretul pe care nu l-a știut nimeni, niciodată. #taiga #mister #horror #povestidenoapte #URSS #pădurar #poveste Povestea este o operă de ficțiune în genul misterului și al hororului de arhivă; personajele, documentele, locurile și evenimentele sunt inventate.