Maeve - Și florile au rădăcini

Din locul unde fierul a rămas, Se-aude apa printre rădăcini. Nu mai număr rana după pas, Privesc cum crește ziua-n grădini. Trei trandafiri se leagănă ușor, Păstrând pe frunze roua dimineții. Le fac cu palma loc în calea lor, Apoi mă-ntorc la lucrurile vieții. Pot să rămân cu sufletul deschis, Să las un cântec nou să mă atingă. Dar am și eu o liniște, un vis, O flacără pe care n-o las stinsă. Și florile au rădăcini, Au locul lor de apărat. Pot să-ți doresc senin în zile Și să păstrez ce-am vindecat. Rămâne poarta către lume, Dar am și eu un prag al meu. Îți las lumină pentru cale, Pe-a mea învăț să merg și eu. La moară, apa curge ca mereu, Își poartă glasul dincolo de pietre. Deschid fereastra, intră vântul greu De frunze ude și de flori discrete. Pe masa mea așez un strop de dor, Lângă parfum de lemn și de verbină. Din lucruri mici, alese-ncet, cu spor, Îmi fac în zi un colț al meu de tihnă. Nu orice lacrimă îmi cere-un nume, Nu orice dor mă cheamă înapoi. Mai este loc de frumusețe-n lume, Și loc de drum sub pașii amândoi. Și florile au rădăcini, Au locul lor de apărat. Pot să-ți doresc senin în zile Și să păstrez ce-am vindecat. Rămâne poarta către lume, Dar am și eu un prag al meu. Îți las lumină pentru cale, Pe-a mea învăț să merg și eu. M-a durut. Și încă mai doare. Nu vreau să par mai tare decât sunt. Când mi-e prea greu, spun asta tare, Și cer să fiu ținută din nou în pământ. Nu-mi mai ascund inima sub haine. Nu mai înghit ce mă apasă-n piept. Vreau să mă vadă cine stă aproape Așa cum sunt: cu teamă, dar întreagă. Și dacă dintre ramuri vin cuvinte, Le vom găsi în cântec adăpost. Cu grijă pentru tot ce se mai simte, Cu loc pentru tăceri și pentru rost. Și florile au rădăcini, Au locul lor de apărat. Pot să-ți doresc senin în zile Și să păstrez ce-am vindecat. Rămâne poarta către lume, Dar am și eu un prag al meu. Îți las lumină pentru cale, Pe-a mea învăț să merg și eu. La moară, apa curge mai departe. Pe lemnul vechi, trei trandafiri se țin. Închid încet o zi, deschid o carte. Și-mi las în suflet cerul mai senin.