Despre iubire — Khalil Gibran

Despre iubire — Khalil Gibran Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul, Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase, Şi când vraja paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice, supuneţi-vă misterului ei, Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni, Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare, Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice, asemenea vântului din miază-noapte care vă pustieşte grădinile. Fiindcă, precum iubirea vă încunună, adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi mult mai repede şi îmbătaţi de fericire, Tot ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile şi să vă distrugă cât mai repede răutăţile şi egoismul. Precum ea vă ridică îmbătaţi de bucurie, până la înălţimea voastră ideală, alintându-vă cu o dumnezeiască gingăşie ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui infinit al iubirii, Tot la fel ea va răzbate ca o miraculoasă forţă purificatoare până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul. Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră, niciodată întâmplător. Vă treieră pentru a vă decoji. Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă. Vă macină până la înălbirea făinii voastre. Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi, divini şi puri. Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea cea sfântă a nemuririi la ospăţul divin. Toate aceste şi multe altele vi le va da cu prisosinţă iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte pe deplin tainele inimii şi să deveniţi o parte din inima Vieţii Eterne din care izvorăşte nesfârşită IUBIREA. Dar dacă, stăpâniţi de îndoială, egoism, meschinărie, suspiciune sau de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei care permanent vi se dăruie fără ca voi să iubiţi, Atunci e mai bine să vă acoperiţi, fiind înfrânţi, goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii, Spre a vă întoarce, rămânând închistaţi şi singuri, în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde dar nu cu întreaga voastră bucurie, unde veţi plânge dar nu în toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii. Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia energia sa atotputernică, divină şi misterioasă decât de la sine. Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită de cel sau cea căruia i se dăruie; Fiindcă iubirii adevarate îi este de-ajuns iubirea infinită, sublimă şi transfiguratoare. Când iubiţi nu trebuie să spuneţi "Creatorul e in inima mea", … ——— 🎙️ Poeții Noștri · Doctor Shrink Marea poezie a lumii — românească și universală — pusă pe muzică și imagine. 🌐 Versuri & pagina poemului: https://www.thedoctorshrink.com/poeti... ▶️ Abonează-te:    / @doctorshrinkofficial   #poezie #PoeziiNostri #DoctorShrink #spokenword #poetry #KhalilGibran #InimaIubire