În 1987, un vânător a găsit în taiga un mormânt cu cruce… Pe tăbliță era numele lui și anul 1995!

Septembrie 1987, ținutul Krasnoiarsk. Arkadi Vtorușin, vânător de meserie la gospromhozul Segunski, urcă împreună cu ucenicul lui, Vitea, la sectorul Pârâul Strâmb, la o sută șaizeci de kilometri de cel mai apropiat sat. Pe o cărare tăiată abia cu un an în urmă, semnele lui sunt închise de scoarță ca după nouă ani, iar capcanele noi sunt mâncate de rugină. Semnele coboară într-o vâlcea plină de ceață, unde câinele refuză să intre. Acolo îi așteaptă un gard de prăjini, o cruce de zadă și o tăbliță de zinc: Vtorușin Arkadi Lukici, 1943–1995. Literele sunt bătute cu scrisul ucenicului. Sosește o comisie de la Krasnoiarsk, cu un maior al securității și un medic legist. Mormântul este deschis, iar din acel moment anul de pe tăbliță începe să se apropie. Seara, pe frecvența sectorului, răspunde vocea lui Vtorușin din 1995. Un bătrân vânător îi avertizează: dacă din vâlcea vă strigă cineva pe nume și după tată, nu răspundeți. Nu toți ascultă. Iar pentru Vtorușin, cea mai grea încercare vine cu vocea soției pe care nu a apucat să o conducă pe ultimul drum. Povestea este o operă de ficțiune în genul misterului și al hororului de arhivă; personajele, documentele, locurile și evenimentele sunt inventate. #taiga #mister #horror #poveste #URSS #vanatoare #povestidenoapte